Spuneam intr-un articol despre „functionarea”, deja celebrului PAID ca: „Statul roman inca o data a data dovada de ineficienta ca sa nu spunem ...Si-n acest caz statul s-a multumit la o simpla analiza a constatarilor de fapt ceea ce a dus in mod gresit la consacrarea, inca o data, a arbitrariului etatic dand dovada de neimplicare in constituiriea acestei societati de asigurare pentru realizarea unui interes general si anume, asigurarea locuintelor impotriva dezastrelor naturale si a eliminarii presiunii asupra bugetului public si cele locale pentru asemenea situatii.”

„Obiectivele sistemului de despagubire directa sunt imbunatatirea serviciilor de instrumentare si plata a daunelor oferite asiguratilor, un mai bun control al costului cu despagubirile, optimizarea gestionarii dosarelor de dauna, cresterea increderii asiguratului in propriul asigurator si, pornind de aici, o dezvoltare a produselor de asigurare facultativa CASCO.”, potrivit CSA

Aceasta schimbare, as putea spune radicala, a intervenit ca urmare a presiunilor facute de asigurati prin numarul foarte mare, in crestere, al plangerilor formulate de asiguratii RCA impotriva asiguratorilor rau-platnici dar mai ales, sa recunoastem, din presiunea exercitata de insasi asiguratorii buni-platnici(mai sunt)care mai fac plati, impotriva asiguratorilor rau-platnici, dar autorizati sa practice RCA.

Da, sunt mari probleme intre asiguratorii buni-platnici (putini, ce-i drept) si cei rai-platnici in ceea ce priveste regresul intre acestia.
Prin aceasta masura se va incepe, in sfarsit, sa se faca „curatenie” in randul asiguratorilor si numai acei asiguratori ce vor demonstra seriozitate si rapiditate in achitarea daunelor vor „supravietui” pe piata asigurarilor auto din Romania.

Dincolo expunerea de motive facuta de CSA am sa argumentez, din punct de vedere juridic, de ce este aceasta masura foarte buna si binevenita cu un mic, dar foarte important, amendament.

Astfel, ca aceasta masura sa-si indeplineasca scopul si sa devina eficienta aceasta masura nu trebuie sa fie optionala.

Mai exact, asiguratul RCA care nu este vinovat de producerea accidentului sa ... fie obligat, si sa nu poata opta, sa obtina despagubirea de la asiguratorul cu care a incheiat asigurarea RCA.

Astfel se va produce o invertire, o schimbare a obligativitatii dezdaunarii in caz de accident rutier si scopul asigurarii RCA va fi atins.

Daca pana-n prezent obligat sa dezdauneze era asiguratorul care a are ca asigurat RCA, vinovatul de producerea accidentului, in aceasta noua modificare obligatia, si nu optiunea, de a dezdauna sa apartina asiguratorului care are ca asigurat pe cel nevinovat de producerea accidentului.

Am sa plec in aceasta analiza de la o paralela intre asigurarea obligatorie RCA si asigurarile „pseudoobligatorii”.

Intre timp a mai aparut o asigurare obligatorie si anume, asigurarea PAD despre care am scris si ... voi mai scrie.

Ce este RCA ?

Polita RCA reprezinta asigurarea obligatorie prin care tertii prejudiciati sunt despagubiti ca urmare a unui accident produs din vina conducatorului autoturismului asigurat.

Spre deosebire de asigurarea CASCO, RCA este o asigurare obligatorie, o asigurare prin care se despagubeste o terta persoana si nu asiguratul.

Asigurarea RCA este atat in favoarea tertului despagubit cat si in favoarea persoanei asigurate. In primul rand persoana prejudiciata primeste in mod obligatoriu despagubirea cuvenita de la societatea de asigurare si in al doilea rand bugetul asiguratului nu va fi afectat, despagubirea fiind platita de asigurator.

Art 3 din L 136/1995 prevede: “In asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin lege.”

In aprecierea obligativitatii unei asigurari trebuie sa luam in considerare doua criterii: izvorul acestei obligatii, care este reprezentat de lege(L136/1995), in sens larg, criteriu care deosebeste asigurarile facultative de cele obligatorii si continutul raportului juridic care ia nastere intre asigurat si asigurator prin contractul incheiat, criteriu care distinge intre tipurile de asigurari obligatorii.

L 136/1995 prevede, in acest moment, o singura asigurare facultative – RCA. Caracterul obligatoriu al acestei asigurari rezulta din actul normativ– L 136/1995 care este dreptul comun in material asigurarilor – asiguratul si asiguratorul fiind obligati, sub sanctiunea prevazuta de lege, sa incheie aceasta forma de asigurare.

Nici o societate de asigurari nu poate fi obligata prin lege sa incheie o astfel de asigurare ci, numai si numai cele care au solicitat si obtinut o autorizare in acest sens de la CSA, in urma indeplinirii anumitor conditii.

Obligativitatea incheierii acestor asigurari – obligatorii – survine pentru asigurator din momentul obtinerii autorizatiei.

Asiguratul este obligat la randul sau sa incheie aceasta asigurare, dar poate opta intre mai multi asiguratori autorizati in acest scop.
Aparent aceasta facultate a asiguratului nu se justifica, deoarece L136/1995 si normele elaborate anual de CSA reglementeaza detaliat drepturile si obligatiile ce revin partilor contractante, fara a se admite vreo derogare, seriozitatea si rapiditatea acoperirii daunelor fiind un criteriu pentru care sunt alesi asiguratorii, autorizati sa practice RCA, ca parteneri contractuali.

Aici este problema in sensul ca, fiind o asigurare obligatorie pe asigurat nu-l mai intereseaza cu cine incheie RCA-ul criteriul fiind pretul cel mai mic pe care-l practica asiguratorii autorizati RCA.

Conform art. 64, alin. (1) din L 136/1995 „Incalcarea de catre persoanele fizice sau juridice a obligatiei de asigurare prevazute la art. 48 si 56 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei si cu retinerea certificatului de inmatriculare a autovehiculului, pana la prezentarea documentului privind incheierea asigurarii”.

Prin faptul ca legea stabileste clauzele contractuale, ne gasim in fata unui tip aparte de asigurari(contract) obligatorii, si anume a unui contract fortat. In literatura si practica juridica contractul fortat este definit ca acel contract al carui continut este stabilit in intregime prin lege si a carui incheiere este obligatorie.

Citeste si:

Ce sunt asigurarile “pseudoobligatorii”? In actuala legislatie intalnim o serie de cazuri in care incheierea unei asigurari devine obligatorie dar fara a se preciza expres drepturile si obligatiile partilor.

De ex., asigurarile de raspundere profesionala care sunt solicitate acelora care au anumite profesii (avocat, notar, medic, contabil autorizat, architect, etc …) sau cei ce presteaza anumite servicii (brokerii de asigurare, agentii de asigurare, etc…).

Daca ne raportam, si trebuie sa ne raportam deoarece este dreptul comun in materia asigurarilor, la definitia asigurarilor obligatorii data de L 136/1995 care arata la art.3 ca in asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin lege, aceste tipuri de asigurari mentionate nu pot fi considerate obligatorii in sensul dat de L 136/1995.
Obligativitatea incheierii acestor asigurari deriva din legi speciale.

In toate aceste cazuri, obligativitatea incheierii contractului de asigurare revine numai si numai asiguratului si aceasta obligativitate rezulta numai din acea lege speciala.

Nerespectarea acestei obligatii de catre asigurat atrage ca sanctiune suspendarea din activitatea profesionala pe care o desafasoara, cu imposibilitatea incheierii unor contracte de prestari servicii, etc ...

Pentru asigurator aceste tipuri de asigurari sunt intotdeauna facultative refuzul incheierii unui asemenea contract nu atrage dupa sine nicio sanctiune, dar absolut niciuna intrucat este vorba de dreptul asiguratorului, protejat prin lege si constitutie, de a-si selecta riscurile si clientii pe care-i asigura.

Aceste asigurari se incheie prin contracte de adeziune, in care asiguratorul isi stabileste propriile conditii de asigurare, iar asiguratul opteaza in ceea ce priveste aderarea la ele.

La asigurarea obligatorie RCA asiguratorul nu poate refuza incheierea unei polite de asigurare RCA, acesta fiind obligat prin lege sa incheie astfel de polite din momentul autorizarii lui de catre CSA.

Obligativitatea, in cazul asigurarilor „pseudoobligatorii”, se manifesta in aceste situatii, ca element exterior raportului juridic dintre asigurat si asigurator. Altfel spus, asiguratii pot fi obligati, prin lege, sa incheie asigurari facultative de bunuri, raspundere civila sau chiar asigurari de viata.

Prin urmare, daca in cazul asigurarilor obligatorii cum este cazul RCA si acum si PAD-ul, atat incheierea, cat si continutul cotractului de asigurare sunt impuse prin LEGE, in cazul asigurarilor „pseudoobligatorii”, obligativitatea priveste numai incheierea contractului de asigurare care pastreaza caracterul de contract de adeziune si nu dobandeste caracterul de contract fortat.

In consecinta, in sensul legii, asigurarile pseudoobligatorii nu pot fi considerate ca fiind incluse in grupa asigurarilor obligatorii.
Este foarte bine cunoscut faptul ca, incheierea unui contract presupune un acord de vointa din partea tuturor partilor contractante si acest acord de vointa se transforma in adeziune la contract si nu in obligativitate fortata.

Astfel, in noua reglementare asigurarea obligatorie ar imprumuta „obligativitatea” de la asigurarile „pseudoobligatorii” prin manifestarea ca element exterior al raportului juridic dintre asigurat si asigurator.

Cu alte cuvinte, obligativitatea priveste numai incheierea contractului de asigurare RCA dar care pastreaza caracterul de contract de adeziune si nu dobandeste caracterul de contract fortat.

Asigurarea RCA isi va pastra caracterul de „contract fortat”, asa cum am aratat mai sus, dar va capata si caracterul de contract de adeziune intrucat manifestarea de vointa implica intentia si intentia fiecarui asigurat va fi de a se asigura cat mai bine de imprudenta altora, ca sa nu spun incostienta altora, acest contract tranformandu-se intr-un ... contract fortat de adeziune.

Astfel, ASIGURATUL va cauta sa incheie un contract de adeziune fortat - RCA – cu un asigurator serios intrucat daca va fi accidentat de un imprudent, inconstient sau, de un tembel pot spune, asiguratul va beneficia de o despagubire la adevarata valoare si prompta, totodata.

In acest fel s-ar intari si mai mult dreptul asiguratului care va duce si la o crestere a educatiei si responsabilitatii a asiguratului si, in sfarsit asiguratul nu va mai simti RCA-ul ca pe o „obligatie-povara” ci, dimpotriva ca pe un drept al meu de asigurat si statul va asigura, intr-adevar o protectie reala.

Este evident ca aceasta masura va duce implicit si la cresterea pretului RCA dar macar, ma voi bucura de o protectie reala din partea statului prin eliminarea din piata a asiguratorilor „rau-platnici”.

Dupa anuntarea acestei masuri s-a tot vuit prin presa ca vor disparea asigurarile CASCO, ca vor coabita(ca tot este la moda termenul), etc.

Nici vorba de asa ceva si asta datorita faptului ca, din punct de vedere juridic acestea vor trebui sa fie distincte.

Astfel, conditiile de asigurare RCA vor fi stabilite, numai si numai, prin Lege pe cand conditiile de asigurare pentru CASCO vor fi stabilite de asiguratori si asigurarea RCA are stabilit, numai si numai, prin Lege un plafon maxim de despagubire pe cand la asigurarea facultativa CASCO vorbim de o suma asigurata in functie de care se stabileste prima de asigurare.

Bineinteles ca asiguratorii vor oferi pachete de asigurari CASCO care sa includa si RCA sau invers si, formal, va fi o singura polita insa, pe fond, ele vor trebui clar diferentiate: care este plafonul maxim pentru RCA si care este suma asigurata pentru CASCO si pentru ce riscuri.
Prin urmare cele doua asigurari nu vor disparea ci, vor coexista.

Concluzionand, ar mai fi multe de spus cu privire la aceasta masura, nu pot spune decat ca este salutara aceasta masura si in sfarsit Statul da dovada de implicare si nu mai lasa arbitrariul etatic sa se manifeste, asta numai in conditiile in care aceasta masura nu este optionala ci obligatorie.