Un SRL ai carui patroni si administratori sunt trei cetateni polonezi ofera credite romanilor intr-un sistem simplu: „dati voi banii, ca noi dam tunul!”. Mai exact, se cere un comision de 5%, platibil cu 2 luni in avans de acordarea creditului. Afacerea a fost pusa pe roate de circa o luna. Mai e un pic, mai e un pic...

Un anunt publicat recent, pe prima pagina a cotidianului Libertatea, contine o oferta extrem de tentanta: „Imprumut ieftin: 10.000 euro – rata 125 euro. Suna acum!!! (urmeaza o lista cu mai multe numere de telefon din Bucuresti, Cluj Napoca si Constanta”. Cand apeleaza numerele respective, cei interesati de anunt afla ca nu este vorba de o banca sau de cooperativa de credit ci de un SRL. Pentru alte amanunte, sunt invitati la o discutie la sediul firmei denumite, pompos, Financiar Eurocenter. Se face o programare – de regula, pentru a doua zi. În Capitala, „Eurocentrul Financiar” este... un ghiseu de circa 8 metri patrati, in care stau, inghesuite, 2 masute, doua scaune si doua functionare. Ghiseul se gaseste la parterul centrului de afaceri „Spectrum”, din zona „Bucur-Obor”.

Comisionul gras se plateste cu doua luni inainte de credit

Iata si detaliile care se pot afla despre imprumuturile promise prin anunt, pana la discutia „cu banii pe masa“. Noi ne-am prezentat la o asemenea discutie in calitate de clienti potentiali. Una dintre cele doua functionare (cea cu care s-a purtat si discutia telefonica) te informeaza ca se acorda credite cu valoare minima de 5.000 de euro si valoare maxima de 30.000 de euro. Perioada de rambursare a imprumutului este fixa: 10 ani. Dobanda este tot fixa: 5% anual. Este asa de fixa, incat se aplica, anual, la suma contractata (asta o afli, daca intrebi). Adica, dobanda totala este de 50%. Ceea ce inseamna ca, pentru un credit de 10.000 de euro, se achita 15.000 de euro, respectiv cate 125 de euro lunar, timp de 120 de luni.

Pare mai usor decat creditul cu buletinul: imprumutul nu este conditionat de nivelul veniturilor si nici nu face obiectul supravegherii Centralei de plati a creditelor; se cer o copie dupa buletin si dupa alt act de identitate cu fotografie (pasaport, permis de conducere auto etc. – la alegere), precum si o copie dupa ultimul „fluturas“ de salariu. Atat. Si, desigur (si aici este schepsisul), un comision de 5% din suma contractata, platibil in avans. În mare avans... Se zice (de catre functionarele Eurocenter) ca imprumutul se acorda in 2 luni de la semnarea contractului si achitarea avansului. „Ce garantii exista ca se dau banii?“, am intrebat. Iar raspunsul, serafic: „Garantia seriozitatii noastre... Dar noi ce garantii avem ca dvs. va veti achita ratele?“

Atunci cand i-am relatat modalitatea de operare a Financiar Eurocenter, Tomasz Suprowicz, sef al Sectiei Economico-Comerciale a Ambasadei Republicii Polone la Bucuresti, a replicat, amuzat: „Dar cine credeti ca va fi atat de «destept», incat sa accepte sa plateasca comisionul cu doua luni inainte de acordarea creditului?!“ Noi i-am raspuns dlui Suprowicz ca „sacul“ cu naivi este fara fund, dovada ca fenomene de tip Caritas au continuat sa prolifereze si dupa ce imensa escrocherie pusa pe roate de Ioan Stoica a fost constientizata ca atare de toti romanii. Speram sa ne inselam.

Contract de asociere, nu de imprumut

Dupa dialogul cu functionara Financiar Eurocenter relatat mai sus, eram deja lamuriti in privinta seriozitatii firmei in a carei „opulenta“ reprezentanta ne aflam. Am continuat discutia, cerand sa ni se arate tipizatul de contract. Asa am aflat ca nici vorba nu e in acesta de un imprumut (credit), ci de... o asociere in vederea achizitionarii unor produse. Ce produse, intrebam. „Bani. Produsul sunt banii“, vine replica. Contractul propriu-zis se intinde pe o pagina, dar are o anexa (parte a contractului) in „valoare“ de vreo 10 file. Termenii contractuali fiind extrem de alambicati, am cerut sa ni se dea o copie a formularului de contract, spre analiza. Aici ne-am lovit insa de un refuz ferm.

„Contractul nu se da!“. De ce?, ne-am mirat. „Asta e procedura!“. Ni s-a interzis chiar si sa notam pasaje din contract: „Aveti doar dreptul sa-l cititi“, a mai precizat, imperturbabila, dama din spatele mesei-birou.
Prin urmare, iata scenariul pe care il consideram cel mai plauzibil: daca, in doua luni, Financiar Eurocenter SRL incheie 2.000 de contracte de „imprumut asociativ“, la o medie a valorii imprumuturilor de 20.000 de euro, comisionul total incasat este de 2.000.000 de euro. Bani cu care cei trei asociati-manageri ai firmei, despre care vom vorbi mai incolo, isi pot organiza un elegant sejur pe viata in Haiti (de pilda).

Firma-fantoma

Orice activitate de creditare este supervizata, in Romania, de Banca Nationala a Romaniei (BNR), care autorizeaza, in acest sens, bancile, cooperativele de credit si institutiile financiare nebancare (IFN). Categoria in care s-ar fi putut incadra Financiar Eurocenter SRL este cea a IFN-urilor. Dar Financiar Eurocenter nu exista in evidentele BNR. Iar daca nu exista, activitatea de creditare pe care o desfasoara este ilegala - fapt confirmat de dl Mugur Stet, purtator de cuvant al BNR. Pe de alta parte, capitalul social al unei IFN trebuie sa fie de minimum 200.000 euro (echivalent in RON). Or, conform datelor de la Registrul comertului, capitalul social subscris de Financiar Eurocenter SRL este de... 1.000 RON (mai putin de 300 de euro).

Posibile conexiuni cu mafia poloneza

Financiar Eurocenter SRL a fost infiintata cu un an in urma, de trei polonezi: Norbert Zakrzewski, Janusz Marian Minchberg si Romuald Marek Minchberg. Acesta din urma pare a fi un personaj complex, cu conexiuni interesante in mediul de afaceri si cel politic din Polonia. Fiindca nu se afla in tara (cel putin, asa ni s-a spus de angajatele firmei), iar atunci cand ne-a raspuns la apelul telefonic nu am reusit sa inchegam un dialog inteligibil, intrucat nu vorbeste nici romaneste si nici o limba de circulatie internationala, ne luam rezerva unei foarte putin probabile coincidente de nume (Romuald Marek Minchberg este total atipic si pentru un polonez).

Asadar, despre Romuald Marek Minchberg presa din Polonia a relatat (in decembrie 2004) ca a fost cercetat de procurori in calitate de fondator al unei firme de securitate. Aceasta firma a fost implicata intr-un imens scandal, fiind acuzata ca ar fi actionat ca paravan pentru activitati criminale mafiote, asociate jocurilor de noroc (inclusiv pentru asasinarea, in aprilie 2001, a ministrului sporturilor).

Un fost ministru de interne, care a pus umarul la infiintarea firmei de securitate, a fost recuzat, din acest motiv, din comisia parlamentara care investigheaza activitatile oculte ale magnatului Jan Kulczyk. Controversatul om de afaceri polonez este cotat cu o avere de 4 miliarde de dolari, fiind pozitionat in pozitia 746 in topul Forbes al bogatilor lumii. Afacerea care l-a propulsat pe Kulczyk spre aceasta pozitie a fost intermedierea contractului prin care Politia polona a achizitionat 1.000 de autovehicule de productie germana, in 1992.

Investigatiile comisiei parlamentare au fost ajutate de un raport al serviciilor secrete polone, care au dovedit faptul (admis de cel incriminat) ca Jan Kulczyk s-a intalnit in secret, la Viena, in iulie 2003, cu un personaj considerat fost agent KGB in Polonia – Vladimir Alganov. Alganov, ale carui relatii apropiate cu fostul premier Jozef Olesky au condus la demisia fortata a acestuia din urma, ocupa, actualmente, una dintre pozitiile-cheie din structura manageriala a companiei petroliere ruse Lukoil. Suspiciunea autoritatilor este ca intalnirea cu magnatul polonez a vizat preluarea rafinariei din Gdansk. Preluarea nu s-a produs, dar investigatiile continua.

Despre „Orlengate“

„Orlengate“ (Orlen este cel mai important consortiu petrolier din Polonia) este un scandal care a sifonat serios imaginea unor politicieni din varful ierarhiei decizionale polone, in frunte cu fostul presedinte Aleksander Kwasniewski. La inceputul acestei luni a fost arestat omul de afaceri Slawomir Miller, fratele fostului prim-ministru (intre anii 2001 si 2004) Leszek Miller. Motivele retinerii nu sunt certe, dar se vorbeste de trafic ilegal de combustibil si spalare de bani. Procurorii au formulat acuzatii la adresa a circa 220 de oficiali, fiind arestat chiar si adjunctul sefului Comisiei parlamentare de investigare a scandalului „Orlengate“, Józef Gruszka, suspectat de spionaj in favoarea Rusiei.

Kulczyk trebuia sA vanda G-8 si n-a reusit

El-Dystrybycja, compania magnatului polon Jan Kulczyk, a fost mandatata de guvernul de la Varsovia, in anul 2002, sa conduca negocierile pentru vanzarea G-8 - cel mai important distribuitor de electricitate al tarii -, in detrimentul unui consortiu condus de compania germana E.ON. Decizia a starnit controverse chiar in interiorul Cabinetului, ministrul Economiei Jacek Piechota anuntand anterior ca drepturile de negociere fusesera adjudecate de nemti. Negocierile nu au fost finalizate cu succes, guvernul renuntand, in 2004, la privatizarea companiei. Astfel, 70% din distributia de energie a ramas in mainile statului polon.