"E important sa avem un mecanism de rezolutie armonizat la nivelul Uniunii Europene, dar nu e de dorit sa trebuiasca sa-l folosim. Rezultatul cel mai de dorit pentru noi este ca credibilitatea privind capitalul si lichiditatea sa fie aplicate corect, incat sa nu trebuiasca sa folosim un plan de rezolutie la nivelul unei institutii de credit", a declarat vineri Paunescu, la un seminar organizat de banca centrala, noteaza Mediafax.

El a precizat ca mai este mult de munca pentru constructia unui mecanism de rezolutie credibil, iar adoptarea directivei de rezolutie bancara este un deziderat intrucat este foarte important ca toate bancile sa vorbeasca un limbaj comun.

Paunescu a explicat ca, la nivel european, schema de rezolutie pentru a trata bancile cu probleme face parte din uniunea bancara, ideea acesteia din urma ivindu-se ca o solutie de a "sparge bucla negativa" intre banci si state suverane, pentru a asigura functionarea optima a mecanismului de transmitere monetara, integrarea si stabilitatea financiara, dar si supravegherea nationala.

"In acest sens, trebuie creat un singur manual de reguli, un singur mecanism de rezolutie bancara, un sistem comun de schema de protectie a depozitelor care fac parte din uniunea bancara. Acest unic mecanism de rezolutie trebuie sa asigure gestionarea eficace a crizelor bancare pentru a minimiza consecintele sale negative asupra economiei si utilizarea de fonduri de bani publici, ceea ce inseamna interventia Guvernului, asa-numita bail-out, salvarea cu banii contribuabililor. Asta a dus insa la mai mult hazard moral si subminarea disciplinei de piata", a spus oficialul BNR.

El a aratat ca procedurile obisnuite in cazul falimentelor nu sunt suficiente pentru a lichida institutiile de credit, ci este nevoie de un mecanism special pentru a lua in considerare caracteristicile specifice ale institutiilor financiare, care nu se potrivesc cu practicile normale de faliment, fiind legate de functiile intermedierilor financiare, care trebuie sa ofere lichiditate companiilor si gospodariilor.

"Problemele dintr-o banca fac ca deponentii sau contrapartile din alte banci sa-si retraga banii pentru ca se tem ca propriile lor banci poate au dificultati similare in a le rambursa fondurile proprii, intrucat activele bancilor sunt relativ similare. De asemenea, lipsa de lichiditate face ca institutia financiara sa-si vanda prea repede activele pentru a face rost de fonduri, ceea ce poate duce la un feedback advers in timpul crizei", mai explica Paunescu.

El spune ca, in aceste doua posibilitati, potentiala insolventa a institutiei financiare devine o problema nu doar pentru actionari, creditori si angajati, ci pentru tot sistemul financiar, ca un tot intreg.

Totodata, o institutie financiara poate ajunge intr-un timp foarte scurt de la "viabila" la "neviabila", ceea ce s-a si intamplat in anul 2008 pe marile piete financiare.

Citeste si:

"Increderea clientilor si contrapartilor este zdruncinata, o situatie care trebuie rezolvata foarte rapid. Fara nicio indoiala, situatia se inrautateste daca institutia de credit nu-si mentine nivele adecvate de capital sau se bazeaza prea mult pe finantarea pe termen scurt, asa cum a fost cazul cu multe companii din lume care au intrat in faliment in 2008. Chiar si cele care au suficient capital si suficienta lichiditate se pot confrunta cu astfel de situatii si sa aibe nevoie de un mecanism de rezolutie pentru institutii financiare mari, pentru ca acest mecanism poate trata caracteristicile pietelor financiare", completeaza directorul juridic al BNR.

El a punctat ca directiva privind rezolutia si redresarea bancara se afla in negociere trilaterala in prezent intre institutiile UE, respectiv Comisia Europeana, Parlamentul European si Consiliul European, fiind asteptat, in viziune optimista, un acord inainte de finalul anului, insa cel mai probabil cadrul pentru a fi pus in practica mecanismul unic nu va fi terminat inainte de inceputul anului viiitor.

Paunescu a mai aratat ca directiva propusa nu acopera doar rezolutia, ci toate stadiile unei crize bancare incluzand masurile de preventie si prerogativele de interventie timpurie. In acest sens, i se cere unei banci sa aiba planuri de redresare si rezolutie actualizate anual care sa stabileasca masurile care le ajuta sa revina la pozitia financiara optima in cazul in care aceasta pozitie se deterioreaza.

"Autoritatile de rezolutie trebuie sa pregateasca astfel de planuri pentru fiecare institutie, stabilind actiunile, masurile care trebuie luate daca o institutie trebuie sa intre in rezolutie. Daca apar probleme intr-o banca astfel incat aceasta probabil se spune ca nu va mai face fata cerintelor prudentiale, un set armonizat de masuri de interventie timpurie s-ar putea aplica de catre supraveghetor. Totusi daca directiva respectiva n-a fost adoptata, trebuie imbunatatite cadrele juridice nationale aplicate bancilor cu probleme, lucru care a constituit o preocupare a tarilor UE, care incearca sa fie cat mai aproape posibil de propunerile Comisiei. Pentru cei care supravegheaza piata financiara este o perioada provocatoare in care traiesc", explica oficialul bancii centrale.

El a reamintit ca, in cazul Romaniei, anul trecut s-a modificat cadrul juridic si s-a suplimentat cu un set de masuri de stabilizare disponibile Bancii Nationale pentru a lua masuri in cazul in care o institutie de credit cu probleme reprezinta o amenintare la stabilitatea financiara, prin ordonanta de Guvern 1/2012 care modifica legea institutiilor de credit.

"Noi am implementat trei masuri juridice: cesiunea totala sau partiala a activelor unei institutii de credit la una sau mai multe institutii, implicarea Fondului de Garantare a Depozitelor (FGDB - n.r.) care este administrator delegat sau poate fi chiar si actionar al unei institutii de credit cu probleme, dupa aceea trecerea activelor si pasivelor ale unei banci cu probleme la o banca punte. Directiva, desi nu ni se aplica direct, pentru ca nu facem parte din zona euro, consideram ca trebuie implementata in cadrul juridic al tuturor tarilor membre UE", considera Paunescu.

Directorul BNR apreciaza ca este necesara o comunicare foarte buna in astfel de situatii, atat intre autoritatea de supraveghere si banci, cat si fata de clientii bancilor, intrucat panica se instaleaza foarte repede. Modalitatea de comunicare trebuie planificata din timp, existand discutii intre reprezentantii BNR si departamentele de rezolutie din cadrul bancilor pentru a defini cat mai corect riscul sistemic.