Odata cu declansarea crizei financiare, Banca Nationala a Romaniei a fost nevoita sa taie dobanda cheie, care in toamna anului 2008 era la un maxim de 10,25%. Primul val de ralaxare monetara a fost agresiv, dobanda de politica monetara suferind o ajustare de la 10,25% pana la 6,25%.

In toamna anului 2008, pe fondul crizei financiare care facea primele victime in randul marilor banci americane, piata interbancara a trecut printr-o criza de lichiditati, ceea ce a urcat dobanzile interbancare si media dobanzilor la creditele pentru populatie la cifre astronomice. Conform celui de-al doilea grafic (de mai jos), ratele medii ale dobanzilor la creditele acordate populatiei in lei (toate tipurile de credite) au atins maxime de aproape 20% in toamna anului 2008, pentru ca ulterior sa coboare, in linie cu dobanda cheie si interventiile pentru gestionarea conditiilor de lichiditate, spre niveluri mai suportabile, de 12%

Graficul de mai jos releva procesul de ajustare al dobanzii cheie, din 2008 pana in prezent, scaderea de la maxime fiind de nu mai putin de 7 puncte procentuale. Daca luam in calcul evolutia indicelui de piata ROBOR, scaderea este chiar mai mare, in contextul in care excesul de lichiditate din ultimii ani a dus dobanzile din piata monetara mai jos decat referinta BNR.

Tot in toamna tragica din 2008, pe fondul crizei de lichiditati, diferentialul de dobanda se ingustase, avand in vedere ca bancile au ridicat semnificativ dobanzile la depozite pentru a atrage lichiditati, care pe piata interbancara devenisera foarte scumpe. Ulterior, diferentialul s-a largit (graficul de mai jos).

Citeste si:

*diferentialul este aferent dobanzilor in lei la depozitele si creditele acordate populatiei

Cum explica analistii largirea diferentialului de dobanda?

Daca in 2008, diferentialul era mai mic decat in prezent, desi la momentul respectiv criza financiara era in toi, explicatia unei astfel de evolutii este simpla, in opinia analistilor chestionati de wall-street.ro. Rata creditelor neperformante in 2008 era la un nivel destul de redus, ceea ce se transpunea intr-un cost al riscului mai mic, in timp ce, pe masura ce criza si recesiunea au subtiat veniturile populatiei, neperformantele au inceput sa se acumuleze in bilanturile bancilor.

In prezent, rata creditelor neperformante depaseste 22%, ceea ce inseamna ca bancile transpun in costurile creditelor noi si o parte din costul riscului. Acesta este explicatia cea mai simpla oferita de majoritatea analistilor in ceea ce priveste evolutia diferentialului, care se incapataneaza sa ramana foarte mare, de peste 5 puncte procentuale.

Totusi, desi perceptia generala este ca bancile au scazut mai mult dobanzile la depozite, ca urmare a relaxarii monetare, decat cele la creditele in lei, cifrele nu sunt la fel de concludente. Diferentialul s-a largit mult prea putin in ultimii 4 ani si doar pentru scurte perioade de timp a atins 6%.

Pe de alta parte, unii economisti, care au preferat sa isi pastreze anonimatul, acuza o potentiala cartelizare a bancilor mari, care ofera unele dintre cele mai mici dobanzi din piata la depozite, dar mentin ratele la credite foarte sus. In cazul unor institutii de credit, diferentialul poate ajunge ce-i drept la 7-8%, insa mediile la nivelul intregului sistem bancar nu sunt la fel de problematice.

Este adevarat ca multe dintre aceste banci mari au fost si cele mai afectate de cresterea provizioanelor si de costul riscului foarte ridicat, motiv pentru care au largit diferenta intre dobanzi, mai ales ca excesul de lichiditate din piata si referinta BNR nu mai justifica dobanzi mari la sumele atrase de la populatie.

1. Credeti ca diferentialul de dobanda intre credite si depozite este prea mare?

2. Credeti ca ar putea exista o intelegere intre marile banci din Romania in privinta costurilor la credite?