La o inflatie care ar putea depasi usor 7% la sfarsitul anului, dobanzi cu numai 1-2% mai mari nu sunt mobilizatoare pentru a economisi.

Sa nu uitam de impozitul de 10% si de comisioanele percepute de banci la retragerea de numerar.

Mai e loc de scadere?

Noi am spune ca nu, altfel exista riscul aparitiei unor dezechilibre in plan macro.

Sa nu uitam ca in 2003 a fost nevoie de cresteri repetate ale dobanzii de interventie din partea BNR - aflata cu sabia cresterii inflatiei deasupra capului - pentru a determina bancile sa fie mai generoase cu deponentii.

Daca e dificil de oferit tinte clare ale evolutiei randamentelor pe piata monentara, exista totusi cateva repere importante de luat in calcul.

Citeste si:

In primul rand evolutia dobanzilor la obligatiunile de stat. Astfel, pentru scadentele la 2-5 ani, dobanzile care amenintau sa coboare bine sub 6,5% au inceput sa creasca la ultimile licitatii si sunt cuprinse acum intre 7,25-7,75%.

Sa remarcam ca randamentul e apropiat de cel al unui depozit la termen in acest moment (7-9%), in conditiile unui risc 0 (au garantia statului) si inexistentei impozitului pe dobanda.

Evolutia dobanzilor la emisiunile de obligatiuni ne pot oferi de asemenea cateva indicii.

Cea mai recenta - Timisoara II - va fi lansata cu o dobanda fixa de 8,25% (si nu variabila ca in majoritatea cazurilor).

Cum scadenta este peste 6 ani, rezulta ca emitentul (de fapt consultantul) nu se asteapta la reduceri semnificative ale randamentelor in aceasta perioada.