Povestea companiei familiei Gliga este marcata de romantism, noroc si pasiune. Elena si Vasile Gliga au ajuns lutieri din intamplare, dupa ce s-au casatorit in liceu si au fost marginalizati din cauza situatiei care contrazicea “morala socialista”. Cum nu aveau alta varianta pentru “reabilitare” decat liceul la seral si o slujba in folosul statului, s-au angajat ca muncitori necalificati la fabrica de instrumente din Reghin. Se intampla in anii ‘70. In timp, au ajuns la pozitii de conducere in fabrica.

In 1988, Vasile Gliga a construit de unul singur o vioara, acasa, in debara. A trimis-o pe ascuns la un concurs in Italia. Desi nu a castigat, a reusit sa o vanda ulterior destul de bine si si-a cumparat o Dacie. In 1991, a plecat de la fabrica de instrumente si a inceput lucrul pe cont propriu. S-a dovedit o alegere inspirata, pentru ca rulajul companiilor producatoare de instrumente a crescut permanent, de la 14 mii de dolari, in 1992, la peste patru milioane de dolari, anul trecut. Productia s-a diversificat pe tot ce inseamna instrumente cu coarde – scoala, student, profesional si maestru –, iar productia merge aproape in exclusivitate la export.

Practic, companiile care produceau instrumente au fuzionat intr-o societate pe actiuni, din care vor fi disponibile pe Bursa aproximativ 30-40%. Genial Violins (instrumente scoala), Gems Impex (student), Gama Prodex (profesionale) si Gliga Vasile Instrumente Muzicale (maestru) sunt societatile care au fuzionat. Modalitatea de iesire pe piata de capital – oferta publica sau majorarea de capital – nu a fost inca stabilita. Cert este ca Vasile Gliga estimeaza ca societatea va atrage doua-trei milioane de euro pentru dezvoltarea companiei.

“O vanzare directa ar duce la pierderea controlului. Fabricarea acestor instrumente este un domeniu prea frumos ca sa renunt la el. Plus ca, acum, deja vorbim de un nume construit si cunoscut, pentru ca de anul trecut marca este inregistrata la Geneva”, spune Vasile Gliga.

Listarea aduce un element de noutate pe piata de capital prin domeniul de activitate. Totusi, specialistii considera ca nu domeniul este cel care conteaza, ci indicatorii financiari si atractivitatea societatii pentru investitori. “Riscul tine de riscul specific de plasament. Riscul operational pe activitatea data este greu de estimat fara o analiza atenta a situatiilor financiare si a pietei pe care activeaza, avand in vedere specificul activitatii respective - produse in serie mica, grad mare de specializare a personalului, productie de unicate, piata de desfacere relativ restransa”, este de parere Rares Nilas, director general al companiei de brokeraj BT Securities.

“Riscul operational este greu de estimat fara o analiza atenta a situatiilor financiare si a pietei pe care activeaza, avand in vedere specificul activitatii respective.”

Rares Nilas, director general BT Securities

Petru Prunea, director general al SSIF Broker, considera ca “reusita oricarui emitent depinde de nivelul la care se situeaza indicatorii lui privind piata de desfacere, productia, cheltuielile si, mai ales, cei financiari”. “Pe un investitor initiat in titluri cotate il intereseaza daca emitentul in cauza are piata de desfacere pentru produsele lui, daca este competitiv pe piata pe care evolueaza, daca are acoperite cu contracte, respectiv cu comenzi, capacitatile de productie, daca pretul din contract este mai mare decat costul mediu unitar pe produs, marja de castig asigurata de fiecare contract”, continua Prunea.

Perspectivele de dezvoltare se concentreaza pe productia de instrumente profesionale. In contextul evolutiei cursului valutar, instrumentele ieftine nu mai sunt atat de rentabile, astfel ca valoarea adaugata instrumentelor profesionale sau unicate (care ajung chiar si la 10.000 de dolari bucata) provine din manopera. Marca “Gliga” a fost deja inregistrata si la nivel international, iar instrumentele de la Reghin se vand in toata lumea. “Ne dorim ca pe viitor instrumentele sa se vanda cat mai direct, la profesorii de muzica. Avem profesori din toata lumea la care livram instrumentele”, spune Vasile Gliga. O solicitare recenta a venit de la un violoncelist din Long Island, care s-a aratat dispus sa vanda in America produsele marca Gliga. La distributia instrumentelor facute la Reghin contribuie si firma deschisa special in SUA, care numai anul trecut a avut vanzari de 550 de mii de dolari.

Fara indoiala, iesirea la Bursa este un pariu: nu mai exista o alta companie de profil listata, domeniul de activitate este foarte specific (produsele implica o marja importanta de manopera), iar piata este “raspandita” in toata lumea (din SUA si Canada in Australia si Japonia). Doar o parte infima este orientata catre piata interna, unde singurul posibil concurent este chiar fosta Fabrica de Instrumente, actuala Hora, SA insa cu o gama mult mai mare de intrumente.

Performantele companiilor de instrumente

2003 2004 2005*
Genial Violins
Profit (USD) 51.200 54.700 16.500
Nr. angajati 162 151 135
Gama Prodex
Profit (USD) 340.000 65.500 17.000
Nr. angajati 162 161 114
Gems Impex
Profit (USD) 197.000 25.400 38.200
Nr. angajati 128 142 149
Gliga Vasile Instrumente Muzicale
Profit (USD) 285.400 123.400 2.880
Nr. angajati 76 50 39

* ianuarie-iunie

Evolutia cursului valutar si cresterea cheltuielilor au afectat performantele companiei in ultimul an. Pretul energiei electrice, al combustibililor in general, i s-au agaugat cheltuielile salariale, dat fiind faptul ca mare parte a investitiei in producerea de intrumente tine de manopera.

sursa: COMPANIA

Cate instrumente se fac la Reghin?

Nivelul productiei anuale de instrumente

Numar
Instrumente de serie: 18.000
Instrumente profesionale 4.000
Instrumente unicat 400

Pretul unui instrument variaza de la 100-150 de dolari bucata (cele de serie) la 300-500 USD (profesionale) si 800-10.000 USD (cele profesionale). Aproape toata productia este exportata in tari precum SUA, Germania, Canada, Australia si Japonia.

O alta companie a grupului este Genial Violins, care produce instrumente pentru scoala. Instrumentele produse la Reghin ajung si in Statele Unite ale Americii, prin compania Gliga Violins USA, deschisa peste Ocean si administrata de fiul lui Vasile Gliga, cu aproximativ 500.000 de dolari cifra de afaceri anul trecut. Afacerile familiei includ si alte companii, printre care Promforest (exploatarea lemnului si debitarea de cherestea) si o alta investitie in agricultura. Familia a deschis si un gimnaziu privat, singurul cu specific de dans sportiv. De altfel, Mirona Gliga este campioana nationala la acest sport, iar opt din zece titluri nationale sunt in vitrinele din Reghin, drept pentru care Vasile Gliga a fost numit si presedinte al Federatiei Romane de Dans Sportiv.

sursa: COMPANIA