Ministerul Finantelor, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF), se comporta ca un zapciu care refuza sa taie chitanta pentru sumele incasate. La administratiile financiare nu se poate obtine autentificarea (stampilarea si semnarea) contractelor inregistrate acolo de persoanele fizice, contracte care implica sume incasate de acele persoane, respectiv impozite incasate de stat.
Astfel, celor care obtin venituri constante din alte surse decat cele salariale, reglementate prin contracte, le este imposibil sa obtina un credit bancar pentru nevoi personale. Singurul document emis de organele fiscale este un certificat fiscal prin care se adevereste ca titularul figureaza in evidente cu venituri impozabile de alta natura decat cea salariala si ca a depus declaratie de venit global pentru anul precedent. Atat. Nu se mentioneaza cuantumul veniturilor impozabile, nici baza contractuala a realizarii acestora. Se intelege ca, in aceste conditii, chiar daca pe certificat scrie ca se elibereaza pentru a-i servi posesorului „la banca“, nici o unitate bancara nu va lua documentul in considerare.

Sebastian Bodu, presedintele ANAF, a admis ca nu exista o procedura interna privind eliberarea documentelor care sa ii serveasca intr-adevar contribuabilului la banca. „Pe angajatul nostru de la administratia financiara nu-l impiedica nimeni sa elibereze o adeverinta care sa ateste existenta unui contract inregistrat si suma pentru care se plateste impozit. E adevarat insa ca, in lipsa procedurilor, contribuabilii depind de bunavointa functionarilor nostri. O sa luam in considerare acest semnal si probabil ca vom gandi proceduri clare, obligatorii“. Probabil ca nici un cititor nu va avea nevoie de traducerea expresiei „a depinde de bunavointa unui functionar public“.

Este adevarat, pe de alta parte, ca noile reguli si recomandari BNR pentru limitarea creditului de consum au lovit si aiuristic, bulversandu-i pe bancheri si facandu-i pe unii dintre acestia sa se comporte aberant in relatia cu potentialii clienti. Sunt banci, precum ING sau Eurobank, care nici nu vor sa auda de contractele de prestari servicii (cum ar fi cele de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor), in baza carora se realizeaza venituri constante. Aceste banci nu pot fi convinse nici de adeverintele emise de firma contractanta a serviciilor (indiferent de bonitatea acesteia), nici de certificatul fiscal emis de administratia financiara, chiar daca acesta ar contine specificatii referitoare la cuantumul veniturilor realizate de persoana in cauza. Alte banci, precum Raiffeisen, iau in considerare veniturile extra-salariale, dar solicita autentificarea contractelor in baza carora se realizeaza veniturile respective la administratiile financiare. BRD este mai flexibila, solicitand vizarea contractului de catre firma beneficiara a serviciilor si o copie dupa ultima declaratie de inregistrare fiscala (formularul 020).