In cazul contractelor cu termen relativ scurt, de cinci ani, se poate demonstra cu usurinta ca beneficiarii pierd bani daca incheie o polita cu acumulare. Este cunoscuta insistenta agentilor firmelor de asigurari de a convinge pe oricine de necesitatea acestei masuri de prevedere. Numai ca omiterea unor informatii de catre agent, combinata cu neglijenta clientului, ii poate aduce acestuia prejudicii importante.

Sa luam ca exemplu asigurarea de tip PHOENIX (pe cinci ani), emisa de o importanta companie de pe piata de profil. Un client a avut surpriza sa afle, dupa ce a platit timp de trei ani primele cerute prin contract, ca la maturizarea politei va primi mai putini bani decat a platit. Mai mult, in situatia in care ar interveni decesul, beneficiarul politei ar primi doar suma achitata catre firma de asigurari pana in acel moment. Iar daca ar vrea sa renunte la contract, suma de rascumparare dupa trei ani ar reprezenta mai putin de jumatate din cat a contribuit.

De la firma respectiva ni s-a transmis ca, in ce priveste clauzele referitoare la rascumparare si la eventualitatea decesului, acestea sunt cuprinse in contract, iar clientul ar fi trebuit sa le cunoasca. De altfel, firma s-a acoperit din punct de vedere juridic printr-o fraza din contract, in care se arata ca i-au fost explicate clientului toate prevederile si a semnat in cunostinta de cauza. Referitor la faptul ca beneficiarul primeste o suma mai mica decat aceea cu care a contribuit, ni s-a precizat ca asta depinde de evolutia instrumentelor financiare in care au fost investiti banii. Grav este insa faptul ca, la prezentarea produsului, consultantii au obiceiul de a prezenta varianta optimista, din dorinta de a mai incheia un contract. In plus, daca unui client i s-ar spune de la inceput ca va lua mai putini bani la maturizarea politei deca ceea ce depune, cine ar mai incheia un astfel de contract?!

Citeste si:

Contractele pe termen scurt sunt paguboase

Surse de pe piata asigurarilor de viata ne-au precizat insa ca, in cazul contractelor pe cinci ani, clientii nici nu ar trebui sa se astepte la un profit deoarece acesta este termenul de la care banii lor incep sa fie „profitabili“. Abia in cazul contractelor pe termene mai lungi, de 10 sau 20 de ani, beneficiile incep sa se simta. Asta pentru ca este o practica a firmelor de profil ca, la inceputul contractelor, sa ia comisioane mai mari, iar dupa aproximativ cinci ani, cand si sumele depuse de clienti devin mai consistente, sa acorde beneficii acestora.

Doritorii trebuie sa fie sceptici cand li se arata ca vor primi bonificatii la finalul contractului, dar nu se precizeaza nicaieri cat vor fi de mari.
In concluzie, cei care sunt tentati sa incheie asigurari de viata ar trebui mai intai sa compare cu atentie ofertele de pe piata, sa ceara lamuriri precise consultantilor, referitoare la toate clauzele contractelor, si abia apoi sa decida, in cunostinta de cauza. Pentru ca altfel pot ajunge in situatia clientului despre care am amintit.