Evolutii recente ale practicii din criminalistica americana au transformat istoria cautarilor unui utilizator pe Internet într-o adevarata fabrica de acuzatii. Americanul Robert Petrick a simtit acest lucru pe propria-i piele, fiind condamnat, în noiembrie 2005, pentru ca si-a omorât sotia. Una dintre probele care i-au condus pe anchetatori la cadavrul victimei a fost analiza istoriei cautarilor realizate de Petrick pe Internet. Printre altele, el a fost interesat de subiecte precum „descompunerea corpului uman“, „rigor mortis“, împreuna cu informatii legate de adâncimea lacului în care a fost gasit in final corpul victimei. Informatiile erau stocate pe hard-discul computerelor pe care le folosea Petrick. Instan-ta a luat în considerare toate acestea atunci când l-a condamnat pe Robert Petrick la închisoare pe viata.

Situatia se va repeta, cu siguranta, în lunile si anii ce vor urma, iar anchetatorii vor gasi din ce în ce mai multe dovezi printre cautarile utilizatorilor. Din fericire pentru autoritati, unele servicii întretinute de marile motoare de cautare le-ar putea scuti de actiuni inutile de ridicare a computerului personal al unui suspect deoarece ar putea transmite o simpla cerere catre yahoo.com sau google.com si ar primi în cel mai scurt timp toate informatiile necesare.

Ne dati ori nu ne dati?

Recent, Departamentul de Justitie al SUA a solicitat oficial Google si altor mari companii care administreaza motoare de cautare pe Internet sa-i puna la dispozitie bazele de date. La acest moment, se doreste doar sondarea acestor informatii, prin analiza unui numar de un milion de cautari si de website-uri indexate, selectate aleatoriu.

Scopul pentru care oficialitatile americane au facut aceasta solicitare pare sa nici nu mai conteze însa. Ele doresc sa protejeze copiii de pornografia online, analizând obiceiurile de cautare ale utilizatorilor, care pot ajuta la întelegerea frecventei în care acestia acceseaza informatie avand caracter pornografic. În schimb, noi, utilizatorii de Internet, am putut afla pentru prima data în mod oficial de numarul extrem de ridicat al datelor si informatiilor personale pe care marile motoare de cautare le stocheaza si le prelucreaza cu privire la cautarile fiecaruia dintre noi.
Cererea autoritatilor americane, justificata dintr-o anumita perspectiva, i-a pus pe cei de la Google, Yahoo, Microsoft si AOL într-o pozitie deloc de invidiat. AOL, Microsoft si Yahoo au hotarât sa dea curs invitatiei Departamentului de Justitie, furnizând o serie de date statistice cu privire la subiec-tele despre care s-au interesat utilizatorii propriilor servicii de cautare online.

Google, ca o banca elvetiana

Google însa a decis ca ar fi mai bine sa conteste dreptul autoritatilor de a face o astfel de solicitare. Potrivit purtatorilor sai de cuvânt, daca Google ar da curs invitatiei, ar putea fi privit de marele public drept companie care dezvaluie date personale ori de câte ori cineva îi solicita acest lucru. Compania Google a fost chemata în instanta, în luna februarie, pentru a-si motiva refuzul, dar documente recente releva faptul ca presiunea autoritatilor în acest sens exista înca din primavara anului 2005. Procesul urmeaza sa inceapa pe 22 februarie a.c. Judecatorul acestui litigiu, James Ware, a solicitat Google Inc. sa-si precizeze punctul de vedere pâna la 6 februarie a.c., urmând ca Departamentul de Justitie al SUA sa raspunda acestui punct de vedere pâna cel târziu la 13 februarie.

Daca ar fi sa privim dincolo de comunicatele oficiale de presa, acest refuz are la baza temeri cu mult mai importante ale companiei. Dezvaluirea datelor în cauza ar deschide robinetul realitatii pentru multi internauti. Ce stie Google, cu adevarat, despre fiecare dintre cei care îi folosesc serviciile de cautare? Cât de adevarate sunt miturile care circula pe Internet?

Exemplul clasic al clientului Google este utilizatorul serviciului de e-mail GoogleMail (Gmail.com) sau al serviciilor GoogleTalk, GmailNotifier, Google DesktopSearch, Google Toolbar etc. Odata ce detineti un cont Gmail, puteti beneficia si de alte servicii conexe, reunite sub ceea ce poarta numele de Cont Google (Google Account).

Încercati sa accesati http:// www.google.com/searchhistory si ati putea avea surpriza sa observati ca Google stie foarte multe despre dumneavoastra. A întocmit un calendar al activitatii de cautare, pe zile si luni. A lansat, de curând, chiar si un nou tip de serviciu care va ajuta sa întelegeti mai bine ce cautati cu adevarat pe Internet.
Topul cautarilor, topul site-urilor accesate si topul rezultatelor pe care ati facut click dupa cautare sunt câteva dintre „bunatatile“ oferite de serviciul Trends (Tendinte) de la Google. Tot aici mai puteti observa cât de activ sunteti în cautarile dumneavoastra, la ce ore obisnuiti sa folositi Google.com cel mai des si care este ziua saptamânii cea mai activa din punctul de vedere al cautarilor.

Pentru a oferi toate aceste informatii, Google stocheaza pe computerul utilizatorilor un mic fisier care pastreaza adresa IP a computerului, tipul de browser folosit. Serverele centrale ale Google „leaga“ fiecare cont cu data si ora fiecarei cautari realizate prin intermediul Google. Oficiali ai companiei americane au sustinut recent faptul ca datele înregistrate de ei nu sunt corelate, în prezent, la nivel central, cu persoana fiecarui utilizator, ci sunt folosite mai mult ca elemente statistice pentru determinarea tendintelor de cautare.

Lucrurile pot sta insa si altfel, iar evolutia este, in linii mari, predictibila. În multe cazuri, la o cerere expresa si justificata din partea autoritatilor, companiile sunt constrânse sa ofere date despre activitatea propriilor utilizatori. Iar istoria cautarilor personale este un jurnal prea interesant pentru a fi ignorat în viitor de autoritati.

Optional doar pentru cunoscatori

Putem accepta ca datele noastre personale sa fie stocate pe propriile noastre computere si ca le putem sterge (cu mult mai greu decât pare la prima vedere) ori de câte ori consideram acest lucru necesar. Lucrurile devin mai complicate atunci când aceste date, rezultând din activitatea noastra personala, sunt colectate si analizate la distanta de programele software ale unor companii. În acest fel, este imposibil pentru cineva sa spuna cât control pe termen lung le oferim acestor companii asupra vietii noastre.

Bineînteles ca serviciul de stocare si analiza a cautarilor pe care un utilizator le face prin intermediul Google este optional. La momentul la care utilizatorul îsi deschide un cont la Google.com, poate alege sa activeze ori nu acest serviciu. Ulterior, utilizatorul poate pune serviciul în stand-by ori poate sterge întreaga istorie a cautarilor sau doar anumite parti din aceasta. Din pacate, nu toti utilizatorii parcurg cu adevarat explicatiile de la înregistrarea unui cont la un serviciu online. Cei mai multi privesc orice serviciu aditional ca fiind bine-venit si accepta implicit sa activeze facilitati pe care nu le înteleg cu adevarat si de care nu se vor folosi, probabil, în viitorul apropiat.

Serviciul de cautari personale de la Google nu este, de departe, un serviciu nociv. Nu este nici un serviciu care ar trebui sa va îngrijoreze daca îl întelegeti cu adevarat. Pentru unii utilizatori poate fi extrem de util sa-si aduca aminte ce au cautat ieri pe Internet. Cererile de genul celei adresate recent de Departamentul de Justitie al SUA au totusi darul de a ne oferi o alta imagine a modului in care pot fi utilizate aceste informatii.