Am intrat in redactie si, pe biroul din dreapta, peste un vraf de hartii si ambalaje de napolitane, trona primul meu smartphone – iPhone 1. Raman blocat, cu un mix de emotii similar (dar nu identic) cu acela al unei prime iubiri. Fluturasi in stomac, expectative la nivelul cel mai inalt, dorinta de a dezbraca terminalul de ambalaj si a-l atinge. Asta se intampla acum zece ani.
M-am minunat, la modul cel mai genuin, in fata impecabilului ambalaj Apple dar, cel mai mult, pupilele mi s-au dilatat vazand cum degetul meu, pe ecran, are efecte – slide, pinch, zoom out si in, mail. Toate erau acolo. Era, cu adevarat, o inovatie demna de cel mai mare „WOW!”. Da, ma mai jucasem cu cateva Windows Phone-uri, din acelea cu ecran rezistiv, cu stylus, insa nimic nu se compara cu primul meu iPhone.
Au urmat apoi „iPhone killers” – de la Motorola, de la Nokia, de la LG, Samsung si asa mai departe. Toti jucatorii lansau in 2008, 2009, 2010 „ucigasii de iPhone”, cu surle si trambite. Da, eram entuziasmat si de ele, insa niciodata ca in fata primului meu smartphone. Si, pe masura ce lunile treceau, deveneam din ce in ce mai sceptic, mai „plat” in simtiri. Aproape imun in fata cuvintelor care anuntau ca vom avea, in fata, „cel mai tare smartphone din lume”.
Citeste si:
Fast forward in 2017. Ma aflu la Londra, intr-o sala aproape plina de jurnalisti si bloggeri veniti de peste tot din Europa si de pe alte continente. Pe scena masiva urca primul moderator al evenimentului ce avea sa (ne) prezinte specificatiile celui mai nou dispozitiv al Samsung – Galaxy S8.
Ma uit in stanga si in dreapta, apoi ma intorc in spate. Oameni inarmati cu laptop-uri, smartphone-uri de diferite branduri, ba chiar o fata statea cu doua terminale mobile in mana, tastand aproape simultan. Era simpatica, in frenezia ei de a dialoga cu iubitul si a transmite redactorului sef informatii business (in mintea mea asta se intampla). Pe scena, moderatorul incearca sa ne convinga sa aclamam si sa ovationam atunci cand intram in direct cu New York-ul, sa se vada ca si noi, europenii, suntem SUPER entuziasmati de lansarea al 1001-lea smartphone, despre care deja se stia cam tot din leak-urile online. Jumatate de sala izbucneste in urale si chiote...insa destul de fortat si „la comanda”. Restul nu reactioneaza in niciun fel.
Citeste si:
Nu pot decat sa zambesc din coltul gurii, gandindu-ma la ACELE chiote pe care le smulgea, fara niciun fel de efort, Steve Jobs, cand prezenta cele mai noi produse ale Apple – fie ca vorbim de Mac-uri, iPod-uri, iPad-uri sau iPhone-uri. Nu trebuia sa INDICE salii ce sa faca si cum sa faca, pur si simplu...se intampla.
Puteam scrie articolul cu doua saptamani inainte de a se fi lansat terminalul si n-as fi gresit nimic.
De ce? Pentru ca oamenii nu stiau ce va urma si erau realmente surprinsi si, doi, pentru ca vorbeam, intr-adevar, de lucruri noi, care construiau o piata noua, un viitor interesant in lumea tech, desi nu erau, per se, produse inovatoare.
O sa intrebati – „pai si ce vrei? Astea sunt limitarile! Nu poti an de an sa se faca un salt enorm, ca in 2007!”. Adevarat. Insa poti, macar, sa modifici stilurile de prezentare; poti sa nu lasi sa se afle TOT despre un terminal cu saptamani inainte de lansare. Poti lucra la carisma personala si la engleza managerilor care urca pe scena. Poti macar mima ca nu este un speech pregatit cu saptamani inainte. Poti sa proiectezi holograma lui Mark Twain pe scena si sa spuna ca daca Tom Sawyer ar fi avut smartphone-ul acela sa comunice cu amicul Huckleberry Finn, nu ar mai fi avut probleme cu indianul cel rau! Poti face atatea lucruri cu bugetul gargantuan pe care il au gigantii tehnologici.
Nu vreau sa se inteleaga ca noul Galaxy S8 este un telefon prost. Din contra. Ecranul este superb si, la o dimensiune mai mare, este un telefon doar putin mai greu decat iPhone 7. Procesorul este cu 10% mai rapid, GPU cu 21%. Daca dai undeva la 200 de euro, poti cumpara dock-ul DeX si sa il conectezi la un monitor, un lucru placut – vedem si cum se va misca. Nu este sub nicio forma un telefon care lasa de dorit, dar, la fel ca ultimele iPhone-uri, LG-uri, Huawei-uri sau smartphone-uri ale Samsung, simt cum lumea vrea altceva – daca nu de la telefon, macar de la prezentare.
Citeste si:
Ce vreau eu? Sa simt din nou acel WOW simtit atunci cand am intrat in redactie si, pe biroul din dreapta, peste un vraf de hartii si ambalaje de napolitane, ma astepta telefonul care urma sa schimbe felul in care...traiesc si comunic. Poate nici macar asta. Poate vreau doar o baterie care sa tina 3 zile, sau o holograma care sa iasa din terminal si sa imi spuna „Help me Alex, you’re my only hope!”. Si, daca se poate, sa nu le aflu pe toate acestea de pe Internet, cu doua saptamani inainte, ci intr-o sala ticsita de oameni care sa aplaude frenetic si cu convingerea ca lumea se va schimba, de acum incolo, in bine.
PS - 10 ani diferenta intre cele doua clipuri de mai sus. Aproape nimic schimbat. Chiar si thumbnail-urile sunt similare.
Sursa foto: www.Samsung.com
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
