Scott Richter îsi va lansa în curând propria colectie de îmbracaminte sub marca „Spam King” si „SK”. Compania sa, OptInRealBig.com., trimite zilnic peste 100 de milioane de mesaje comerciale catre diferiti utilizatori de Internet. Richter pretinde ca face acest lucru în mod legal si ca adresele de e-mail ale destinatarilor sunt culese cu grija chiar de la stapânii lor, acestia dĺndu-si consimtamântul.

Un ghiont de la Microsoft

Din pacate pentru Richter, un tribunal din Denver a considerat ca trimiterea mesajelor nu este tocmai legala, iar OptInRealBig.com a trebuit sa cada la întelegere cu partea adversa, Microsoft. Acordul încheiat l-a obligat pe Richter sa plateasca 7 milioane de dolari catre Microsoft.
În decembrie 2003, Richter era cel mai renumit spammer din lume, conform clasamentelor Spamhaus.org.

În iulie 2005, dupa întelegerea cu Microsoft, a fost scos din topurile acestei organizatii. Se pare ca acum a ajuns chiar în pragul falimentului. Alte companii ramân însa în clasament, iar spam-ul înfloreste de la o zi la alta.

Mail-uri adevarate, doar 15%

Potrivit unor sondaje printre furnizorii de servicii de Internet, doar 15% din e-mail-urile care tranziteaza Internetul modern sunt mesaje adevarate. Restul sunt mesaje comerciale nesolicitate ori mesaje provocate de virusi. Atât Microsoft, cât si Google sau Yahoo au pus în practica propriile mecanisme de stopare a spam-ului. Noua amenintare a detronat peste noapte virusii din topul oportunitatilor de câstig.

Solutia anti-spam Sender ID, de la Microsoft, declara drept scop principal verificarea identitatii expeditorului unui e-mail. Pentru ca solutia sa fie aplicabila, este nevoie de implementarea ei pe un server compatibil de e-mail. Gmail si Yahoo se bat de multa vreme nu doar în servicii de e-mail, ci si în filtre antispam. Symantec, producatorul Norton Antivirus, a achizitionat în 2004 compania BrightMail, specializata în filtrarea spam-ului, pentru 370 de milioane de dolari. Recent, Microsoft si-a anuntat intentia de a prelua FrontBridge Technologies, o alta companie cu produse de filtrare a spam-ului. Suma achizitiei ramâne deocamdata confidentiala.

Sfaturi de evitare

În general, adresele noastre de e-mail sunt culese de spamm-eri în doua modalitati.
1. Se pot utiliza robotii de colectare a adreselor de e-mail întâlnite în paginile unor website-uri. Solutia ar fi sa încetam a ne face publice adresele de e-mail. Eventual, se pot crea conturi de e-mail care sa poata fi publice si conturi de e-mail pe care decidem sa le tinem pentru noi si prietenii nostri.
2. Cel mai adesea, noi însine îi îmbiem pe spamm-eri sa ne trimita mesaje. Atunci când deschidem conturi de utilizator pe diverse site-uri, respectiv când completam diferite formulare online cu adresele noastre de e-mail. În acest caz, solutia ar fi sa alegem doar website-urile care ne inspira încredere. Legislatia moderna a început sa dea semne ca s-ar putea adapta la noile realitati, astfel încât, mai nou, încrederea pe care
ne-o inspira un site poate fi judecata dupa anumite reguli.

Legea romaneasca ajuta spam-ul

În România, legea privind comertul electronic are si câteva prevederi referitoare la spam. Din nefericire, modalitatile în care aceasta ar putea reusi sa stopeze spam-ul fie lipsesc cu desavârsire, fie sunt aplicabile unor situatii extrem de rar întâlnite.
Potrivit legislatiei noastre, „subiectul mesajelor transmise prin posta electronica, care constituie comunicari comerciale, trebuie sa înceapa cu cuvântul «PUBLICITATE» scris cu majuscule”. De asemenea, comunicarile comerciale trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele informatii referitoare la persoana în numele careia sunt facute: numele sau denumirea completa; codul numeric personal sau codul unic de înregistrare, dupa caz; domiciliul sau sediul; numerele de telefon si fax; adresa de posta electronica. Prin comunicare comerciala se întelege orice forma de comunicare destinata sa promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii liberale.

În privinta modului în care se obtine consimtamântul destinatarului, legea a dovedit ca nu are legatura cu realitatea. Se vorbeste despre obtinerea consimtamântului prin intermediul e-mail-ului, impunându-se o procedura lipsita de aplicabilitate. Daca doriti sa primiti mesaje comerciale de la compania X, va trebui sa-i trimiteti acesteia un e-mail cu subiectul „ACCEPT COMUNICARI COMERCIALE DIN PARTEA COMPANIEI X”, scris cu majuscule. Ceea ce legea nu aminteste este situatia în care consimtamântul utilizatorului este luat prin apasarea unui buton sau bifarea unei optiuni. Aceasta este solutia cel mai întâlnita în practica si s-au înregistrat multe cazuri în care consimtamântul utilizatorului este „inventat”, ca si contul deschis de acesta la website-ul ce îi trimite spam.

Desi legea impune amenzi de pâna la 500 de milioane de lei pentru cei care nu respecta prevederile de mai sus, nimeni nu a fost amendat pâna în acest moment.

Un eveniment obisnuit

La început, întreprinzatorii din România au încercat sa inventeze modalitati de ocolire a prevederilor legale. S-a inventat metoda „trimite unui prieten”. Prin aceasta, e-mail-ul comercial nu era trimis de compania-mama, ci de un „prieten” care dorea sa-ti recomande anumite produse ori servicii. De cele mai multe ori, „prietenul” era necunoscut destinatarului.
Ulterior, s-a inventat atentionarea din finalul e-mail-ului: „adresa dumneavoastra a fost colectata de pe site-uri publice, prin urmare suntem îndreptatiti sa va trimitem acest e-mail”. A fost prima forma de spam care începuse sa ignore prevederile legale cu care era în total dezacord. Au urmat felicitarile electronice, invitatiile la diverse evenimente si newsletterele la care nu se abonase nimeni.

În momentul de fata, spam-ul este un eveniment obisnuit în România. Se trimit zilnic milioane de mesaje, de la intreprinzatori mici si mari. Legea a ramas doar o sperietoare învechita, de care nu se mai teme nimeni.

O solutie alternativa: autoreglementarea

Din cauza ambiguitatii, prevederile legislatiei actuale a comertului electronic nu au nici o sansa de a stopa fenomenul. O alta piedica ar fi imposibilitatea probarii activitatii de „trimitere de mesaje comerciale nesolicitate”, data fiind lipsa unor instante specializate pe acest domeniu extrem de tehnic. La ora actuala, nu exista înregistrata la parlament nici o initiativa legislativa care sa încerce modificarea actualelor preve-deri. Nu se întrevede, în viitorul apropiat, nici un proces pornit împotriva spammer-ilor români.

O solutie alternativa este procedura de autoreglementare, prin care membrii unei comunitati de afaceri adera în mod voluntar la prevederile unui cod de conduita. Asociatia Româna de Marketing Direct (ARMAD) a elaborat un cod de conduita ce impune membrilor sai blocarea datelor persoanelor care nu vor sa participe în campanii de marketing direct (blocarea numelor, numerelor de telefon, adreselor de e-mail). Aceeasi solutie a fost inclusa si în codul de conduita adoptat de Asociatia Societatilor de Leasing din România (ASLR). La acest moment, Asociatia Nationala a Internet Service Providerilor din România (ANISP) are în pregatire un cod de conduita prin care se încearca gasirea unor solutii concrete de limitare a fenomenului.