Aglomeratie mare in aceste zile la portile sediului din Frankfurt al Bancii Centrale Europene (BCE), se exprima ieri plastic corespondentul cotidianuluibritanic "The Times". Noile state membre ale UE forteaza practic usile bancii cu cereri insistente sa fie primite in zona euro.
In fruntea "cozii" la obtinerea acceptului de a se alatura sistemului monetar unic european se afla Slovenia, urmata la mica distanta de Lituania si Estonia. Ele doresc neaparat sa adopte moneda unica euro inca de anul viitor.

Dar, releva corespondentul, aceasta iminenta extindere a zonei euro la mai mult de cele 12 actuale membre (exceptie facand trei tari membre ale UE, respectiv Danemarca, Marea Britanie si Suedia) ridica unele semne de intrebare, si anume: Vor fi de acord membrii BCE si actualele state membre ale zonei euro sa accepte noii solicitanti, ori vor incerca sa determine o amanare? Care va fi impactul noilor membri asupra intregului sistem monetar unic european? Vor avea oare cu adevarat de castigat noii solicitanti de pe urma integrarii in sistemul euro? Candva, acesti "cautatori de euro" ar fi fost primiti cu bratele deschise. De altfel, participarea noilor membri ai UE la moneda unica europeana a facut parte din punctele negociate in procesul aderarii. Cu timpul insa, atitudinea tarilor componente ale zonei euro s-a schimbat, ele manifestand la ora actuala o oarecare retinere fata de cererile noilor solicitanti.

Reticenta a electoratelor europene fata de noii solicitanti

Una din explicatiile cele mai verosimile este criza ce afecteaza dimensiunile politice ale proiectului european. Pe fondul nemultumirii electoratelor din UE fata de dorinta liderilor lor politici de a se continua procesul integrarii politice, politicienii din zona euro au devenit se pare mai rezervati in crearea de situatii care ar provoca nemultumiri legate de acceptarea tarilor est-europene in sistemul euro.

Este stiut faptul ca, intrucat noii membri ai UE sunt inclinati mai mult spre stilul anglo-saxon de reforma economica, "vechea Europa" se teme, de asemenea, ca o extindere a zonei euro ar face din aceasta mai degraba un mijloc de realizare a reformei si nu un instrument cu teluri politice. Asa cum sustinea Goldman Sachs intr-o recenta analiza, acesta ar putea sa nu fie un lucru chiar atat de negativ. Orice dividende de pe urma unei mai largi zone euro sunt cu mult mai importante decat riscurile economice.

Pericolele economice pe care le-ar putea aduce extinderea zonei decurg dintr-o binecunoscuta problema fundamentala, semnalata de la crearea zonei euro: existenta unui regim al ratei dobanzilor valabil pentru toti, sau mai corect spus, nepotrivit pentru nici unul dintre membri.

Prezenta in zona euro a avut si efecte economice negative

Citeste si:

In 1999, cand a fost lansat sistemul monedei unice, economistii au avertizat nu o data, ca, in ciuda prevederii din Tratatul de aderare conform careia tarile participante trebuie sa aiba economii convergente, in practica ele s-au distantat si mai mult pentru a putea fi administrate cu o rata unica a dobanzii. La sapte ani de la crearea zonei euro, economiile celor 12 state membre sunt departe de a fi convergente. Moneda euro si aplicarea unei rate unice a dobanzii au adancit si mai mult deosebirile dintre puternicele economii europene, cum ar fi cea a Germaniei, si economiile de la periferia zonei euro, cum ar fi Spania si Portugalia.

Dezechilibrele s-au adancit, tensiunile politice au crescut, ceea ce a dus la speculatii conform carora uniunea monetara ar putea chiar sa se prabuseasca. In Spania, care a intrat in zona euro ca o tara relativ saraca, s-a inregistrat o crestere economica rapida dupa aderare, dar rata dobanzii foarte scazuta a provocat mari variatii de preturi si un deficit al contului curent la fel de exploziv ca acela al SUA. In Italia, rata dobanzilor "similara pentru toti" a permis mentinerea presiunii inflationiste ca urmare a cresterii rapide a salariilor, cu corolarul erodarea competitivitatii si repetatele episoade recesioniste.

Ca atare, si noile state central si est-europene se vor confrunta, la intrarea in zona euro cu dificultati similare celor ale vechilor membri, ba chiar mai grave, mai ales ca, asa cum remarca Goldman Sachs, economiile lor sunt profund diferite unele de altele. Veniturile nationale ale acestor tari sunt mici comparativ cu celelalte tari membre. Letonia si Estonia au rate ale inflatiei relativ inalte si fluctuante, cu sanse reduse de a obtine sustinere din partea BCE. Pentru decidentii politici ai BCE, conchide "The Times", o viitoare extindere a zonei euro risca sa-i faca si mai dificila misiunea, daca nu imposibila. Exista riscul cresterii fortelor care submineaza deja temelia monedei euro, iar pentru noii solicitanti, sperantele in avantajele intrarii in zona euro s-ar putea transforma in regrete.

Slovenia poate trece la euro in 2007

Slovenia este pregatita sa adopte moneda unica europeana la inceputul anului 2007. Pentru aceasta insa trebuie sa tina sub control inflatia, a declarat recent seful delegatiei Fondului Monetar International in Slovenia, Jose Fernandez Ansola, citat de Reuters. Oficialul FMI a aratat ca statul trebuie sa monitorizeze atent majorarile salariale, astfel incat acestea sa fie inferioare cresterii productivitatii.

Urmarile benefice ale acestei masuri, transmite Mediafax, ar fi mentinerea unui nivel redus al inflatiei si pastrarea competitivitatii dupa transformarea monedei nationale in euro. O tara poate deveni membra a zonei euro doar daca inflatia nu depaseste pragul de 2,5% din PIB, alte conditii, indeplinite deja de Slovenia, referindu-se la datoria publica, deficitul bugetar si nivelul dobanzilor. Slovenia a atins tinta maxima de inflatie permisa in luna noiembrie a anului trecut si a reusit ulterior sa coboare la 2,4% nivelul anualizat al cresterii preturilor de consum.