In opinia publicatiei, Alexis Tsipras, liderul stangii radicale Syriza si viziunile sale „nerealiste” de stanga reprezinta, totusi, cea mai buna alternativa politica, dintr-o „gramada nefasta” de alti politicieni. In ceea ce-l priveste, pare singurul membru al clasei politice actuale din Grecia, care ofera o anumita judecata sanatoasa, desi marginal si cu deficit destul de important.

Pe buna dreptate, Alexis Tsipras a respins programul de austeritate de la Berlin, numidu-l "barbar" si contra-productiv (desi, merge la parlament intr-o masina germana), sustinand faptul ca Grecia trebuie sa preia din nou controlul asupra propriului destin, parasing zona euro. Asa cum este in prezent, economia elena este condamnata doar la recesiune permanenta.

Somajul in randul tinerilor din Grecia l-a depasit chiar si pe cel din Spania, la un aproape incredibil de 53,8 la suta. Acest lucru se intampla intr-o economie care de mentine programul de austeritate, trebuie sa taie alte 150.000 de locuri de munca din sectorul public, iar cei care cred ca daca Grecia va implementa necesarul de reforme structurale, sectorul privat va umple automat golurile de pe piata fortei de munca se inseala amarnic.

Sistemul bancar este insolvabil, creditul se prabuseste, iesirile de capital din tara continua nestingherite si numarul afacerilor mici si mijlocii scade costant. Atat timp cat ramane in Euro, pentru Grecia nu exista practic nici o cale plauzibila pe drumul spre cresterea economica.

Cu Francois Hollande ales acum in Franta, Tsipras pare sa creada ca bate un vant al schimbarii prin Europa, care promite sa mature vechea austeritate si sa o aduca o noua era de expansiune bugetara. El spera la o versiune a zonei euro mai blanda si mai grijulie, care va permite Greciei sa scape de austeritate si sa ramana la moneda unica. In apararea jalnica a calitatii de europeni, grecii se agatã de visul Euro, dar voteaza pentru partidele care repudiaza conditiile aferente calitatii de membru, mai scrie publicatia citata.

Cinic, Grecia joaca, de asemenea, aceeasi carte veche pentru a castiga concesii pe care le-a utilizat inca de la debutul crizei, de aproape trei ani - "continuati sa ne sustineti sau haosul cauzat de falimentul si implicit de iesirea noastra din Euro ii va dobori pe toti.

Citeste si:

Aceste amenintari ar putea avea ceva valabilitate, dar grecii pot apela doar de cateva ori la cacealma in fata Berlinului si mai toate cartile au fost jucate. Germania pare acum mai mult ca oricand pe deplin impacata cu o iesire a grecilor din zona euro. In mod eronat, apreciaza The Telegraph, Germania considera, de asemenea, ca restul zonei euro este acum suficient de bine pregatita pentru a rezista vartejului financiar.

De fapt, acest lucru ar fi adevarat doar in cazul in care iesirile din zona euro s-ar limita la Grecia, ceea ce este putin probabil. Odata ce o tara decide sa treaca din nou la moeda suverana, un efect de contagiune ar fi apropae imposibil de tinut in frau. Scurgerile de capital deja extreme in cazul celorlalte natiuni afectate de criza s-ar intensifica pana cand zona monedei unice se va destrama.

Plecand de al acesta ipoteza, chiar si Germania a inceput sa-si schimbe mesajul in ultimele zile. Wolfgang Schäuble, ministrul de finante german, a aratat un semn de intelegere a ceea ce criza euro a fost, weekend-ul trecut, cand a sugerat ca ar putea fi o idee buna pentru Germania de a experimenta o inflatie mai mare, cu scopul de stimula cererea interna si pentru a rezolva dezechilibrele. Aceasta aparenta erezie a fost repetata si de catre Bundesbank (banca centrala a Germaniei), care a semnalat ca ar putea fi pregatita sa accepte o inflatie mai mare in Germania, ca o modalitate de crestere a competitivitatii in tarile cel mai afectate de criza datoriilor.

Ar putea Tsipras, stimulat de victoria prezidentiala a socialistilor din Franta, sa fie de fapt , sa se afle intr-un context potrivit atunci cand crede ca poate sa sfideze conditiile de bail-out si ramana in continuare in Euro?

De-a lungul crizei, Germania s-a aratat mai mult decat solidara si intelegatoare, in incercarea de a mentine Uniunea de inspiratie franceza. A fost de acord sa sprijine regiunea prin bail-out, si-a pus sutele de miliarde din economiile nationale excedentare proprii la bataie pentru finantarea sistemului bancar periferic cu lichiditate, atat cat acesta din urma are nevoie sa ramana pe linia de plutire. Acum, factorii de decizie germani par sa sugereze chiar ca sunt pregatiti pentru a face din Germania, o tara mai putin competitiva, astfel incat natiunile afectate de criza pot deveni la randul lor, ceva mai competitive. Este cu siguranta un pas in directia buna, dar este, de asemenea, prea putin si mult prea tarziu, apreciaza publicatia citata.

Daca o asemenea abordare ar fi fost implementata acum doi sau trei ani de zile, ar fi putut ajuta, dar gradul si numarul de ajustari interne necesare in statele cu deficit major pentru a redobandi competitivitatea economica este mult prea mare pentru a fi realizat doar cu un mic zvac in cresterea cererii germane. Zarurile au fost aruncate. In plus, nu este clar daca Germania vorbeste serios.