Scopul modificarilor la lege a fost remedierea unui dezechilibru considerat de expertii Comisiei Europene, ai Fondului Monetar International si Bancii Centrale Europene drept una dintre cauzele de baza ale crizei datoriilor de stat din zona euro: cresterea salariilor fara o imbunatatire corespunzatoare a productivitatii, dupa introducerea monedei unice, in tari precum Grecia, Portugalia, Spania sau Italia, care a provocat si adancit un deficit de competitivitate economica in raport cu Germania si celelalte economii solide din uniunea monetara.

O buna parte din "vina" pentru cresterea disproportionata a salariilor a fost atribuita acordurilor colective negociate de sindicate la nivel de sector economic.

Oficialii UE, BCE si FMI vor acum sa "descentralizeze" sistemele de negociere a salariilor din aceste tari, sa permita fiecarei firme sa stabileasca nivelul compensatiilor financiare prin negociere directa cu fiecare angajat, in functie de productivitate.

Astfel, legislatia muncii din tarile din sudul zonei euro migreaza treptat spre modele intalnite in economii precum Statele Unite si Marea Britanie, unde sindicatele nu influenteaza direct salariile la nivel de sector economic, iar remuneratiile sunt negociate la nivel de companie sau fabrica.

Sindicatele se plang insa ca reformele introduse la insistentele UE, FMI si BCE le-au redus semnificativ influenta si capacitatea de a ramane relevante.

"Sindicatele pierd membri, pierd sprijin fiannciar si pierd influenta in zona negocierilor colective. Nu este o situatie fericita", comenteaza Ronald Janssen, consilier economic la Confederatia Europeana a Sindicatelor, in Bruxelles.

Citeste si:

Comisia Europeana spune ca flexibilitatea creata de descentralizare este necesara in zona euro, unde competitivitatea nu poate fi imbunatatita decat prin variatia salariilor si preturilor, din moment ce devalorizarea monedei nu intra in calcul.

Purtatorul de cuvant al CE, Olivier Bailly, a declarat ca modificarile legislative amintite nu au avut scopul de a marginaliza sindicatele.

Unii economisti considera ca, intr-adevar, economiile din sudul Europei au nevoie de reforme urgente pe piata muncii, vina pentru pierderea competitivitatii nu ar trebui atribuita in totalitate practicilor de negociere colectiva. In tari precum Germania sau Olanda, sindicatele si negocierea colectiva centralizata joaca un rol improtant in stabilirea salariilor, insa aceste economii au dat dovada de cumpatare in ultimii 10 ani.

"Tarile care au limitat cu succes cresterile salariale nu au avut tendinte de dereglementare pe piata muncii", observa Aidan Regan, economist la European University Institute, in Florenta.

In Olanda, mai putin de 20% din forta de munca face parte din organizatii pentru drepturile angajatilor, insa acordurile salariale negociate intre sindicate si organizatiile patronale influenteaza peste 80% dintre lucratori. Cu toate acestea, inflatia salariilor din Olanda a fost cu mult sub media zonei euro in perioada 2001-2010.

Regan considera ca existenta unor sindicate solide in zona exportatorilor, cu multa influenta asupra negocierilor pentru salarii, a ajutat economiile din nordul zonei euro sa ramana competitive. Sindicatele din sectorul exporturilor, precum gigantul german IG Metall, inteleg beneficiile competitivitatii si tempereaza revendicarile salariale in perioade de incetinire economica, noteaza analistul.