Procedura de bail-in (salvare cu resurse proprii) aplicata in Cipru, la Bank of Cyprus, este inclusa intr-un proiect de directiva privind rezolutia bancara, pregatit de Comisia Europeana inca din vara anului trecut, caruia i-au fost aduse mai multe amendamente in ultimele saptamani, dupa solutionarea crizei din Cipru printr-un acord care presupune restructurarea sectorului bancar, potrivit Mediafax.

Potrivit unui proiect de modificare a propunerii de directiva, legislatia europeana va stabili ca in operatiunile de bail-in nu vor mai putea fi exceptate depozitele constituite de alte banci la institutiile de credit intrate in procedura de rezolutie, cu exceptia cazurilor in care utilizarea unei parti a a tuturor acelor sume ar pune in pericol stabilitatea financiara.

Totodata, autoritatile de rezolutie vor putea alege sa nu utilizeze o parte a depozitelor mai mari de 100.000 de euro constituite de populatie, IMM sau companii, doar daca prin masurile adoptate vor putea acoperi toate pierderile potentiale.

Securitizarile, inclusiv obligatiunile garantate, sunt de asemenea ferite de actiunea autoritatilor in procedura de bail-in, insa in situatia in care activele angajate drept colateral s-au depreciat sub valoarea nominala activul securitizat poate face obiectul unei taieri partiale, potrivit unui amendament la proiectul de directiva CE privind rezolutia bancara.

Proiectul va fi discutat in urmatoarele zile de ministrii Finantelor din UE.

In contextul directivei discutate de CE, rezolutia reprezinta restructurarea unei institutii financiare in vederea asigurarii continuitatii functionarii activitatilor sale esentiale, mentinerii stabilitatii financiare si restaurarii, in totalitate sau partial, a viabilitatii bancii respective.

Procedura de bail-in va fi unul dintre cele 4 "instrumente" aflate la dispozitia guvernelor din UE in vederea salvarii bancilor fara mobilizarea de bani publici.

Procedurile de rezolutie bancara, inclusiv bail-in-ul, vor cadea in sarcina unor noi autoritati independente infiintate la nivelul statelor membre, care poate fi creata si in interiorul institutiilor existente, precum banca centrala, dar avand atributii clar delimitate.

In procedura de bail-in, autoritatile nu vor putea actiona asupra urmatoarelor tipuri de pasive:

- depozitele garantate (pana la 100.000 de euro la nivelul UE);
- securitizarile, inclusiv obligatiunile acoperite;
- orice obligatie financiara provenita din detinerea, de catre banca, de active sau bani ai clientilor, sau dintr-un contract fiduciar in care banca este fiduce, cu conditia ca clientul sau beneficiarul respectiv sa fie protejat de legea insolventei sau de dreptul civil;
- orice creanta catre: angajati (salarii curente sau restante, transferuri in contul pensiilor si alte remuneratii fixe, cu exceptia compensatiilor discretionare de orice tip); creditori comerciali (furnizori de servicii sau bunuri necesare pentru functionarea de zi cu zi a institutiei, inclusiv servicii IT, utilitati, operatorii comerciali ai spatiilor inchiriate, prestatorii de servicii si intretinere a proprietatilor ocupate); autoritati fiscale sau de securitate sociala, daca obligatiile catre acestea sunt protejate in conformitate cu legea insolventei sau dreptul civil.

Exceptarea activelor securitizate nu previne accesul autoritatilor la o portiune a unui activ securitizat, sau la un activ securitizat, al caror colateral angajat depaseste valoarea curenta a activelor prezentate drept colateral.

In cazuri de urgenta, atunci cand implicarea unui pasiv sau clasa de pasive in procesul de bail-in poate afecta continuitatea activitatilor critice ale bancii, stabilitatea financiara sau poate cauza efecte de contagiune, autoritatile pot opta pentru exceptarea: depozitelor detinute de persoane fizice sau de IMM-uri, inclusiv sumele care depasesc pragul de garantare; obligatiilor financiare provenite din contracte derivate; depozite interbancare cu maturitatea sub o luna.

Atunci cand vor analiza daca exclud sau nu un pasiv sau o clasa de pasive din procedura de bail-in, autoritatile de rezolutie trebuie sa ia in calcul principiul ca pierderile trebuie suportate mai intai de catre actionari si apoi de catre creditorii institutiei.

Citeste si:

De asemenea, trebuie sa se tina cont daca institutia va mai putea absorbi pierderile dupa excluderea acestor pasive, respectiv daca procedura de rezolutie va mai putea fi finantata.

Totodata, directiva prevede ca atunci cand o autoritate de rezolutie va decide sa excepteze din procedura de bail-in un depozit sau un pasiv al institutiei, nivelul pierderilor inregistrate de ceilalti creditori poate creste proportional pentru a acoperi sumele pierdute.

Statele membre trebuie sa se asigure ca fiecare banca detine in permanenta un nivel minim de fonduri proprii si pasive eligibile pentru bail-in. Nivelul minim va fi calculat ca procent din pasivele totale ale institutiei.

In cazul grupurilor bancare, o subsidiara poate cere autoritatii de rezolutie din tara in care functioneaza sa includa in calculul pragului minim un pasiv care nu se incadreaza in prevederile directivei in acest sens, insa este securitizata sau garantata de catre grupul din care face parte, sau este datorata acelui grup. Instrumentul respectiv va fi dedus din pragul minim la nivel de grup. Exceptia se aplica numai cu acordul grupului respectiv si al autoritatii de rezolutie din tara unde este incorporat grupul.

Directiva mai prevede ca actionarii unei banci ajunsa in rezolutie vor pierde o mare parte sau intreaga participatie detinuta, fie in urma anularii actiunilor, fie in urma convertirii pasivelor in actiuni la o rata care va dilua detinerile vechilor actionari.

La maximum o luna dupa aplicarea procedurii de bail-in, managementul sau administratorul special al bancii trebuie sa prezinte autoritatii de rezolutie un plan de reorganizare prin care sa fie asigurata reluarea functionarii institutiei. In circumstante exceptionale, autoritatea de rezolutie poate prelungi acest termen pana la 3 luni de la aplicarea procedurii de bail-in.

Autoritatea de rezolutie va evalua viabilitatea planului in acord cu celelalte autoritati competente si va informa banca cu privire la eventuale deficiente descoperite. Administratorul bancii trebuie sa rezolve observatiile autoritatii in termen de doua saptamani. Dupa inca o saptamana, autoritatea poate da avizul final, iar planul de reorganizare poate fi aplicat.

Atunci cand procedura de bail-in se va aplica unui grup financiar, planul de reorganizare va fi pregatit de institutia afectata si va acoperi toate subsidiarele sale.

Procedura de bail-in semnaleaza o schimbare semnificativa a strategiei Uniunii Europene in privinta salvarii bancilor ajunse in pragul colapsului.
Dorinta de a evita o noua situatie de haos pe piete, asa cum s-a intamplat in 2008, dupa falimentul falimentul Lehman Brothers, a determinat guvernele din Europa si din intreaga lume sa intervina cu bani publici pentru redresarea institutiilor financiare aflate in dificultate.

Guvernele din UE cauta de cativa ani o alternativa, in incercarea de a evita cheltuirea de bani publici pentru recapitalizarea bancilor care si-au asumat prea multe riscuri.

Astfel, liderii europeni au elaborat un plan de rezolutie ordonata a unei banci aflata aproape de insolventa, astfel incat finantarea procedurii de restructurare finantata din resursele institutiei respective sa fie un proces clar, bine definit, iar fiecare actionar, creditor, deponent sau alt tip de partener de afaceri sa cunoasca pierderile la care ar putea fi expus.

In Cipru, rezolutia Bank of Cyprus prevede absorbirea a pana la 60% din sumele care depasesc pragul de 100.000 de euro aflate in conturi.