Textul urmeaza sa puna capat unei controverse care creaza tensiuni si afecteaza relatiile internationale de aproximativ zece ani, conform Mediafax.

Obiectivul negociatorilor Grupului 5+1 (China, Franta, Marea Britanie, Rusia, Statele Unite si Germania) si celor reprezentand Republica islamica este ca Iranul sa asigure pe teremn lung restul lumii de caracterul exclusiv pasnic al programului sau nuclear si ca, in schimb, sanctiunile internationale care-i sufoca economia sa fie anulate.

Primele trei sedinte de negociere, rezultatul unui acord incheiat la Geneva in toamna, au condus la un optimism prudent.

Mohammad Javad Zarif, ministrul de Externe al Republicii islamice, aprecia, dupa ultima intalnire de la Viena, in aprilie, ca aproape jumatate dintre punctele delicate au fost solutionate.

Unul dintre principalele subiecte de ingrijorare, reactorul de la Arak, pare ca a fost solutionat.

Acest echipament, situat la aproximativ 240 de kilometri sud-vest de Teheran, ar putea, in mod teoretic, sa furnizeze Iranului plutoniu susceptibil sa ofere o alternativa in vederea fabricarii unei bombe atomice. Teheranul afirma ca acest reactor de 40 de megawati, a carui construire este supravegheata de catre Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA), are scopuri exclusiv de cercetare, si anume medicala.

Statele Unite au propus transformarea reactorului cu apa grea in reactor cu apa usoara, dar Iranul a refuzat. In schimb, Teheranul a propus modificarea conceptiei reactorului, in vederea limitarii plutoniului care va fi produs.

Pe de alta parte, experti tehnici din cadrul AIEA constata, luna de luna, ca Teheranul respecta angajamentul pe care si l-a asumat la Geneva.

Astfel, la 17 aprilie, Agentia ONU evalua ca Iranul si-a redus cu 75% stocul de uraniu imbogatit la nivelul de 20%.

Citeste si:

Exprimandu-si satisfactia fata de ultimele negocieri de la Viena, Zarif nota totodata ca "partea dificila" abia incepe si ca acordul sperat ar putea sa fie "torpilat", chiar daca doar "2% dintre subiectele discutate" nu fac obiectul unui acord.

Documentul promite sa fie extrem de complex - un negociator american a comparat procesul cu "un cub Rubik".

Intre obstacolele care au ramas de trecut se afla capacitatile de imbogatire a uraniului care-i vor ramane Iranului dupa o eventuala intelegere, si anume numarul de centrifuge rapide, de noua generatie, pe care tara va putea sa continue sa le utilizeze.

Marile puteri sunt ingrijorate, de asemenea, de activitatile Teheranului in domeniul rachetelor balistice, care ar putea sa fie capabile sa transporte incarcaturi nucleare.

Orice acord la care s-ar putea ajunge pana la 20 iulie - termenul-limita convenit initial, dar care poate sa fie amanat cu sase luni - va trebui sa-i multumeasca nu doar pe cei care-l vor negocia, ci si pe sceptici, destul de numerosi atat in Congresul american, in Guvernul israelian si inclusiv in Iran.

La Teheran, conservatorii sunt hotarati sa submineze sustinerea de care beneficiaza presedintele moderat Hassan Rohani in eforturile sale de negociere, decripteaza pentru AFP Siavosh Randjbar-Daemi, un profesor iranian de la Universitatea britanica Manchester.

Ministrul "Zarif si echipa sa se afla intr-o pozitie incomoda", afirma expertul. "Este neaparat necesar ca ei sa inceapa sa arate castiguri tangibile si sa spuna in mod clar cum vor putea sanctiunile sa fie anulate", adauga el.

Unitatea marilor puteri pare sa reziste bine, in pofida racelii produse de catre criza ucraineana intre Rusia si Occident.

Exista o explicatie simpla a acestui lucru, in opinia lui Kelsey Davenport. "Un Iran care detine arma nucleara nu este in interesul Rusiei", rezuma aceasta analista de la Arms Control Association. Iar "Washingtonul si Moscova nu-si pot lasa diferendul sa interfereze cu obtinerea unui acord nuclear", adauga ea.

Sursa foto: Steag Iran, Shutterstock