Elvira si Crystyna traiesc in prezent in Centrul Regional de Cazare si Proceduri pentru Solicitantii de Azil din Galati, unde au ajuns, in urma cu cateva saptamani, de teama violentelor care zguduie tara lor. "Am venit aici pentru ca in tara noastra s-a creat o situatie atat de dificila incat pur si simplu ne temem sa mai traim acolo. Ne este frica sa nu inceapa razboiul, ne este frica sa nu murim pentru un conflict care nu ne priveste. Noi suntem din Odesa, eu locuiesc in Belgorod, iar Crystyna in Iliansk si am fost parca urmarite de violentele care s-au petrecut in tara noastra", povesteste Elvira, in varsta de 20 de ani, potrivit Mediafax.

Ea spune ca a facut facultatea la Kiev, apoi s-a angajat acolo la un call-center. La scurta vreme dupa ce credea ca poate fi pe picioarele ei, au inceput protestele si s-a declansat fenomenul "Euromaidan". "In luna martie, mi-am lasat toate lucrurile acolo si m-am intors la ai mei, in Odesa. Imediat au inceput si acolo violentele. Pe 2 mai s-au intamplat acele lucruri ingrozitoare in Odesa, iar noi ne aflam prin apropiere. Am vazut ce s-a intamplat... sunt lucruri de care nu vreau sa-mi mai aduc aminte. Am facut niste fortografii la care nu am avut inca puterea sa ma uit", mai spune Elvira.

Cealalta tanara, Crystiyna, de 23 de ani, spune ca nu are rude sau cunoscuti care sa fi murit sau care sa fi fost raniti in confruntarile de la Odesa, dar a auzit despre oameni care au disparut si despre care nu se mai stie nimic. "Inca nu stim exact cine a murit acolo, deoarece multe corpuri nu au putut fi recunoscute din cauza arsurilor grave. Rudele, cunoscutii nostri nu au patit insa nimic grav, dar am vazut cum oamenii erau impuscati pe strada", afirma tanara. Ea povesteste ca, impreuna cu Elvira, a cerut viza pentru a parasi Ucraina, raspunsul in acest sens venind destul de repede, si ca nu a stat pe ganduri inainte sa plece. In ziua in care au primit viza, cele doua tinere au vorbit cu parintii, care le-au spus ca au luat decizia cea mai buna.

Parintii... ei s-au gandit la binele nostru, din pacate nu au putut sa vina cu noi

"Totul s-a produs foarte repede. Intr-o zi ni s-a acordat viza, ne-am luat cateva lucruri cu noi... Observand in ce situatie ne aflam, am fost ajutate sa ne refugiem in Romania. Parintii... ei s-au gandit la binele nostru, din pacate nu au putut sa vina cu noi. Atunci cand ne-am luat ramas bun, ne-au zis ca nu o sa ne vada mult timp, dar vor sti ca suntem in viata si ne aflam in siguranta", isi aminteste Crystyna. Intre Odesa si Galati sunt doar 300 de kilometri, iar aceasta distanta este inca prilej de teama pentru cele doua tinere, dar si de bucurie - sunt inca indeajuns de aproape ca sa prinda semnal GSM de la operatorul de telefonie mobila din tara lor. Astfel, spun ele, vorbesc destul de des la telefon cu parintii lor.

"Am vorbit cu parintii la telefon. Slava Domnului ca ne aflam aproape de frontiera si avem semnal! Ei sunt bine, iar apele s-au mai linistit in regiunea noastra, dar oamenii inca traiesc cu frica-n san, nu prea ies din case... Nici aici nu suntem chiar asa de departe de Odesa. Inca ma gandesc, inca ma adaptez aici", spune Elvira. Tanara adauga ca este doar o solutie temporara cazarea in Centrul de refugiati de la Galati si ca planul ei este sa ajunga in Australia, pentru ca Romania este totusi aproape de Ucraina. "M-am gandit si mi-am facut un plan, sper sa-l realizez: vreau sa plec in Australia. Ma gandesc ca rusii ar putea ajunge aici oricand", spune Elvira, care mentioneaza insa ca este pregatita sa incerce sa se stabileasca in Romania, daca planul sau de emigrare in Australia nu va avea succes.

Citeste si:

Cele doua tinere afirma ca nu se asteptau ca in Romania sa fie primite atat de bine si ca, din acest motiv, s-ar putea stabili aici in cele din urma. "Aici am fost primite foarte frumos. Am fost uimita cu cata caldura ne-au primit. Ma gandeam ce-o sa fac printre straini, cum o sa ma descurc cu o limba straina, desi o inteleg un pic, deoarece acasa, la Odesa, avem cunoscuti care vorbesc in limba romana. Ne-am facut aici, la Centru, chiar si amici. Prieteni e prea mult spus, dar ne intelegem foarte bine, avem cu cine sa comunicam, chiar daca nu cunoastem limba, vorbim prin semne. Toti ne zambesc, gatim impreuna. E o atmosfera prieteneasca aici. Amicii nostri de aici sunt din Siria, Bangladesh...", spune una dintre refugiate.

Cele doua refugiate din Ucraina au precizat ca nu vor putea reveni in tara lor in urmatorii doi ani. La Centrul Regional de Cazare si Proceduri pentru Solicitantii de Azil Galati se mai afla, pe langa cele doua tinere, o a treia persoana din Ucraina, ajunsa aici in aceleasi conditii. Numarul refugiatilor din zonele tensionate ale Ucrainei ar putea creste insa in perioada urmatoare, in conditiile in care tinerii de acolo vad aceasta metoda ca pe o poarta spre Occident. Odata ajunsi in Romania, fie ca acest lucru se intampla pe cai legale sau nu, refugiati solicita azil si intra astfel intr-o procedura de acordare a acestui statut.

Pe tot parcursul procedurilor impuse de legislatie, refugiatii beneficiaza de sprijin din partea statului roman. Ei sunt cazati in Centrul pentru Refugiati, primesc hrana, dar si alte beneficii. Ei au acces la asistenta medicala gratuita, dreptul la munca si alte drepturi civile elementare. In plus, acestia primesc 108 lei pe luna, bani de buzunar. Potrivit Inspectoratului General pentru Imigrari, de la inceputul anului si pana in luna iunie au fost inregistrate 24 de cereri de azil din partea unor cetateni ucraineni, majoritatea fiind cazati in Centrele pentru Refugiati de la Radauti si Galati. Conform sursei citate, in primele luni ale anului 2013 erau inregistrate 11 cereri de azil din partea cetatenilor