Extinderea NATO catre est (1999 si 2004)

Membra din 1994 a Parteneriatului pentru pace al NATO, Moscova respinge orice extindere a Aliantei, dar se resemneaza cu Actul fondator semnat cu NATO la 27 mai 1997, la Paris.

NATO integreaza, la 12 martie 1999, trei foste membre ale Pactului de la Varsovia (Ungaria, Cehia, Polonia). Moscova avertizeaza cu privire la admiterea fostelor republici sovietice. Dar NATO primeste intre membrii sai, la 29 martie 2004, cele trei state baltice (Estonia, Lituania, Letonia), precum si Bulgaria, Romania, Slovacia si Slovenia, apoi pregateste bazele, in aprilie 2008, unei eventuale aderari a Ucrainei si Georgiei.

Razboiul din Kosovo (1998-1999)

La 6 octombrie 1998, Moscova, care ii sustine pe sarbi, ameninta cu o "revenire la Razboiul Rece", daca NATO intervine in Kosovo. La 26 martie 1999, la doua zile dupa primele bombardamente ale NATO in fosta Iugoslavie, presedintele Boris Eltin cere reprezentantului NATO sa paraseasca Moscova si suspenda cooperarea militara. La 15 decembrie 2000, NATO si Rusia decid revenirea la Moscova a reprezentantului Aliantei.

Tensiunea renaste odata cu independenta Kosovo, proclamata la 17 februarie 2008, pe care Rusia nu o recunoaste, denuntand un "precedent" cauzat de ingerintele internationale.

Fortele conventionale (2007)

La 12 decembrie 2007, Rusia isi suspenda participarea la Tratatul privind Fortele Conventionale in Europa din 1990, care limita armamentul clasic. Moscova invoca refuzul aliatilor de a ratifica o noua versiune a tratatului, motivat de faptul ca trupele ruse nu au parasit Georgia si regiunea moldoveana Transnistria.

Conflictul ruso-georgian (2008)

La 19 august 2008, dupa razboiul ruso-georgian, NATO someaza Rusia sa se retraga din Georgia si suspenda Consiliul NATO-Rusia creat in 2002 (pana in iunie 2009). Moscova isi suspenda atunci cooperarea militara cu NATO, acuzand-o in septembrie chiar ca a provocat conflictul. In mai 2009, NATO mentine manevre militare prevazute in Georgia, iar Moscova adopta o "strategie nationala de securitate" care califica Alianta si Washingtonul ca amenintari principale.

Citeste si:

Spionaj (2009)

La sfarsitul lui aprilie 2009, NATO il expulzeaza pe Vasili Cijov, fiul ambasadorului Rusiei la Uniunea Europeana, angajat de misiunea rusa la NATO si principal consilier politic al acestei misiuni, dupa cazul Hermann Simm.

Functionar eston de rang inalt, Simm fusese condamnat in februarie, in tara sa, ca a livrat intre 1995 si 2008 peste 2.000 de documente secrete Moscovei, dintre care cateva sute erau extrem de sensibile pentru NATO.

Rusia expulzeaza doi diplomati canadieni de la Biroul de informatii al NATO din Moscova si isi anuleaza participarea la un Consiliu Rusia-NATO, care trebuia sa marcheze sfarsitul tensiunilor privind Georgia.

Scutul antiracheta (din 2010)

Moscova este ingrijorata de proiectul scutului antiracheta lansat in 2010 de NATO. Bazat pe o tehnologie americana, acesta urmeaza sa fie instalat progresiv pana in 2020 si prevede in special rachete de interceptare in Romania si Polonia, avand ca scop oficial apararea in fata Iranului. Moscova cere sa fie asociata sau sa aiba garantii pentru capacitatea sa de disuasiune, apoi trimite rachete in Kaliningrad in decembrie 2013.

Libia (2011)

Rusia se abtine la votul ONU privind Libia in martie 2011, ceea ce permite folosirea fortei care va conduce la inlaturarea regimului lui Muammar Kadhafi. Dar ea critica raidurile aeriene ale NATO, acuzand Alianta ca depaseste mandatul dat de ONU.

Ucraina (2014)

Criza ucraineana este considerata cea mai grava pentru relatiile NATO-Rusia de la destramarea URSS. Dupa alipirea Crimeei la Rusia la 18 martie, NATO suspenda la 1 aprilie cooperarea civila si militara cu Moscova, care evoca "instincte" din perioada Razboiului Rece. La 29 august, Ucraina isi anunta intentia de a relansa procesul de aderare la NATO, acceptat de aliati in 2008, dar intrerupt in 2010 de fostul regim prorus.