Ideea este ca un conflict teritorial sangeros fara o solutie evidenta sa fie pus in asteptare, iar Rusia sa intervina pentru a mentine pacea in termenii sai. Transnistria sau regiunile separatiste georgiene Osetia de Sud si Abhazia sunt exemple ale acestei politici a Moscovei. Rusia este vazuta deseori ca un binefacator si un protector de persoanele care traiesc in interiorul zonelor de "conflict inghetat", in timp ce rusii simt un fel de datorie fata de expatriati sau oricine ii este "loial" din vechea URSS, noteaza Mediafax.

"Sunt cateva caracteristici care se repeta in amestecul Rusiei la periferia sa", afirma Michael Cecire, expert pentru aceasta regiune din cadrul Institutului de cercetare pentru politica externa din Philadelphia. In opinia lui Michael Cecire, metodele neortodoxe si variate pe care Rusia le-a folosit in estul Ucrainei, descrise drept "razboi hibrid", au fost mobilizate inainte "la periferia rusa". "Moscova este foarte priceputa in a folosi operatiuni subtile de influenta pentru a genera cereri de «protectie»", adauga el.

"In Georgia, R.Moldova si chiar Azerbaidjan, Moscova a contribuit la cultivarea conditiilor pentru alimentarea sentimentelor separatiste chiar in situatii in care populatia este departe de un consens, asa cum arata sondajele din Ucraina", afirma el. "Atunci cand separatismul a dus la un conflict armat, Moscova a fost foarte priceputa in a facilita transferul de arme, provizii, si «voluntari» pentru a alimenta puterea fortelor separatiste", explica Cecire.

In opinia lui Igor Sutiaghin, expert in relatiile ruso-americane, Transnistria si Nagorno-Karabah sunt cele mai bune exemple ale politicii Kremlinului in privinta conflictelor "inghetate". "Initial era doar o politica oportunista dar ulterior s-a dovedit a fi mai degraba un instrument eficient si asa a ajuns un mecanism standard al politicii rusesti", afirma el.

Citeste si:

"Conflictele inghetate sunt parghia folosita de Kremlin pentru a influenta politica generala a tarilor respective". Aceasta trasatura poate fi vazuta prin prisma personalitatilor implicate in conflicte. In iulie, Vladimir Antiufeiev a devenit vicepremier in guvernul rebelilor din Donetk, in estul Ucrainei. Fost comandant al unei unitati de politie sovietica de elita din Letonia, Antiufeiev a jucat un rol cheie in Transnistria.

In ceea ce priveste castigurile pe care le are Rusia din alimentarea acestor zone cu o instabilitate permanenta, in primul rand este vorba despre un obiectiv strategic de limitare a expansiunii NATO. Existenta unor dispute teritoriale nerezolvate cu statele vecine impiedica aderarea la NATO.

Andrei Piontkovski, un analist al politicii rusesti cunoscut pentru criticile sale dure la adresa presedintelui Vladimir Putin, crede ca liderul rus mentine instabilitatea in Ucraina, din cauza orientarii acesteia catre UE. "Scopul sau ultim este presedintia pe viata", a declarat el pentru BBC. "Astfel ca Ucraina nu are dreptul sa devina un stat democratic, deschis din punct de vedere economic. Din punctul de vedere al lui Putin, aceasta ar crea un exemplu foarte rau pentru Rusia", a explicat Piontkovski.