Scotienii ar putea decide, in urma referendumului de joi, sa isi recapete independenta pierduta acum trei secole, printr-o decizie care ar putea sa creeze un precedent si sa incurajeze miscarile nationaliste din Europa in cazul in care Marea Britanie se destrama.
"Trebuie ca Scotia sa devina o tara independenta?". Aceste opt cuvinte ar putea sa schimbe din nou cursul unei saga, uneori razboinice, dintre scotieni si vecinii lor de la sud, pe 18 septembrie.
Miza este considerabila. Suspansul coplesitor. Mobilizarea extrema.
La sfarsitul campaniei, sondajele mizeaza pe rezultate foarte stranse. Dupa ce a dominat timp de doi ani, tabara unionistilor este urmata indeaproape de sustinatorii independentei, inregistrand un avans mediu de doua puncte procentuale, situat in interiorul marjei de eroare.
Intr-o Scotie impodobita cu steaguri alb-albastre, dezbaterea este atat de intensa incat autoritatile asteapta o participare de aproximativ 80%. Scrutinul este deschis celor 4,2 milioane de alegatori care traiesc pe teritoriul scotian, la Edinburgh, capitala, Glasgow, in Highlands, la Aberdeen, portul petrolier, pe Insulele Shetland si pe alte aproximativ 660 de insulite. Adolescentii cu varste de 16 si 17 ani au fost invitati la urne, in mod exceptional. Spre marea lor nemultumire, cei aproximativ 750.000 de scotieni din diaspora sunt tinuti la distanta.
Citeste si:
8,3% decid pentru toti
Scotia reprezinta 8,3% din populatia Marii Britanii, o treime din suprafata acesteia si 9,2% din Produsul Brut Intern (BIP) britanic. Deci, o minoritate va decide soarta intregului din care fac parte Anglia, Scotia, Tara Galilor si Irlanda de Nord. Verdictul este asteptat in noaptea de joi spre vineri.
Omul aflat la originea acestei bulversari, liderul Scottish National Party (SNP) si premierul Guvernului scotian de sapte ani, este un parior-innascut, un fanatic al curselor de cai. Alex Salmond, in varsta de 59 de ani, este sigur ca va obtine totul, iar daca nu, o parte a mizei.
Acest economist si tactician fara pereche va obtine, in cel mai bun caz, independenta pentru care a luptat toata viata. Iar in cel mai rau caz doar o autonomie si mai mare, promisa de adversarii sai in cazul victoriei unionistilor.
Regiunea scotiana va obtine cel putin controlul asupra politicii sale fiscale. Incepand din 1997, ea isi gestioneaza deja educatia, sistemul de sanatate, politica mediului si sistemul judiciar.
Citeste si:
Triumful sustinatorilor independentei va da semnalul de inceput al celor 18 luni de negocieri dure asupra conditiilor divortului. Pana la data extrem de simbolica, prevazuta in vederea proclamarii independentei, si anume 24 martie 2016, ziua aniversara a Actului privind Unirea anglo-scotiana, in 1707.
UK-OK
Motivul pentru care negocierile se anunta atat de stranse este ca cele doua economii, scotiana si britanica, se intrepatrund. Alex Salmond anunta nasterea unui mic stat bogat in petrol la Marea Nordului "mai drept", "mai democratic" si membru de drept al UE si NATO. Care va pastra lira sterlina ca moneda si regina ca suverana, dupa modelul Canadei.
Tabara care se opune independentei - condusa de catre cele trei partide traditionale britanice coalizate in mod exceptional (Conservator, Liberal-Democrat si Laburist, in opozitie) - denunta o inselaciune si un aventurism, bucurandu-se de o puternica sustinere in mediile financiare.
Citeste si:
Reuniti in spatele unor sloganuri de impact - "better together" si "UK-OK" - unionistii relativizeaza mana petroliera, exclud orice uniune monetara si afirma ca se tem pentru locurile de munca.
Un seism in "Regatul Neunit"
Presa comenteaza in termeni adesea catastrofici viitorul unui "Regat Neunit", slabit pe scena internationala, si anticipeaza un seism politic la Westminster. Scotia este solid ancorata la stanga. Daca ea paraseste Uniunea, laburistii vor pierde "batalioane" de alegatori, considerati indispensabili pentru a recuceri puterea.
Conservatorul David Cameron risca, la randul sau, sa ramana in posteritate ca "premierul care a pierdut Scotia", releva constitutionalistul Vernon Bogdanor. Anumiti membri ai taberei sale evoca demisia acestuia in cazul unei victorii a taberei care sustine independenta si amintesc un precedent. Cel al Lordului Noth, care a fost inlaturat de la putere printr-o motiune de neincredere, in Parlament, dupa ce a pierdut coloniile englezesti din Americi in 1782.
Citeste si:
O mana de deputati galezi, englezi si nord-irlandezi revendica deja o autonomie compatibila cu cea a scotienilor. In Europa, catalanii, bascii, flamanzii si chiar si separatistii prorusi din Donbasul ucrainean urmaresc cu un interes extrem de puternic partida care se joaca la Edinburgh.
Lumea s-a implicat in dezbatere. Presedintele american Barack Obama, premierul chinez Li Keqiang sau legenda rockului britanic Paul McCartney si-au exprimat sustinerea pentru ramanerea Scotiei in interiorul Marii Britanii. James Bond-ul scotian Sir Sean Connery este de partea celor care spun Aye". O voce cu greutate lipseste din concert. "Deasupra partilor", Elizabeth II asista tacuta si probabil consternata la asaltul asupra regatului sau.
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
