Cresterea atractivitatii partidelor populiste le-ar putea aduce unora dintre ele victorii electorale si ar putea determina partidele principale sa incheie aliante la care altadata nu s-ar fi gandit. "Criza democratiei" din Europa este o prapastie intre elite si votanti, sustine EIU. Ratele slabe de participare la vot si scaderea accentuata a numarului de membri ai partidelor traditionale sunt factori cheie ai acestui fenomen, relateaza Mediafax.

Marea Britanie, unde vor avea loc alegeri in mai, este "in pragul unei potentiale perioade prelungite de instabilitate politica", potrivit cercetatorilor. Ei sustin ca exista un risc mult mai mare decat de obicei ca alegerile sa genereze un Guvern instabil - anticipand ca populistii din cadrul UKIP vor lua voturi atat de la conservatori, cat si de la laburisti.

Dar provocarea politica imediata - si masura in care populismul se traduce in succesul la urne - este in Grecia, unde vor avea loc alegeri legislative anticipate la 25 ianuarie. Sondajele de opinie sugereaza ca partidul de stanga populist Syriza ar putea deveni principala forta politica din tara. Daca se va intampla acest lucru si partidul va reusi sa formeze un Guvern, atunci acest lucru va trimite unde de soc in UE, iar situatia respectiva va functiona ca un catalizator pentru schimbari politice si in alte zone, sustine EIU.

"Alegerea unui Guvern Syriza va fi profund destabilizatoare, atat la nivel intern cat si regional. Aproape sigur va determina o criza in relatia dintre Grecia si creditorii sai internationali, in timp ce stergerea datoriei reprezinta unul dintre elementele de baza ale platformei sale politice", afirma EIU. "Cu astfel de partide anti-sistem care castiga teren rapid in numeroase alte tari ce urmeaza sa aiba alegeri in 2015, efectele contaminarii de la situatia din Grecia ar putea fi semnificative", adauga EIU.

Citeste si:

Alte exemple de alegeri europene cu potentiale rezultate impredictibile citate de EIU sunt cele din Danemarca, Finlanda, Spania, Franta, Suedia, Germania si Irlanda. "Exista un numitor comun in aceste tari: ascensiunea partidelor populiste", afirma EIU, adaugand ca "sentimentul anti-sistem a crescut in zona euro (si in restul UE) iar riscul problemelor politice si al potentialelor crize este mare".

Potrivit analizei EIU, partidele si miscarile populiste - de stanga, de dreapta sau cu orientare nespecifica - se strecoara in spatiul care s-a creat intre partidele politice vechi si baza lor sociala traditionala. Opozitia fata de guvernarea UE, imigratie si austeritate sunt teme cheie pentru multe dintre aceste partide.

Intre timp, alaturi de ascensiunea miscarilor populiste, a existat si o intensificare a protestelor populare in multe parti ale lumii in ultimii ani. EIU estimeaza ca miscari de protest semnificative au aparut in peste 90 de tari in ultimii cinci ani, conduse in general de tineri educati din clasa de mijloc, care ii dispretuiesc pe liderii lor politici si care prefera Twitter sau alte retele de socializare platformelor politice traditionale.

"Protestele populare s-au extins in ultimi ani in Europa, Orientul Mijlociu, Africa de Nord si America Latina. Alte regiuni precum Asia si America de Nord au fost mai putin susceptibile, desi nu au scapat in totalitate", afirma EIU. "Cauzele protestelor au fost diferite - unele au fost ca raspuns la problemele economice, altele au fost o revolta impotriva dictaturii; unele sunt expresia dorintei populare de a-si face auzita vocea de catre elitele politice, altele exprima aspiratiile noii clase de mijloc in fata unor piete emergente ce se dezvolta rapid", adauga EIU. Toate aceste evolutii ridica intrebarea daca ele reprezinta de fapt o amenintare la adresa democratiei sau daca sunt dovada ca aceasta este vie si sanatoasa.