Dupa Al Doilea Razboi Mondial, comertul global a luat avant in jurul dolarului american, care era sustinut de etalonul-aur si astfel, orice natiune a lumii putea schimba bancnotele de dolari pe lingouri de aur in orice moment. Si pe masura ce economia Germaniei de Vest a "decolat" datorita planului Marshall, natiunea a intrat pe excedent comercial in perioada anilor 1950-1960. Companiile germane schimbau dolarii proveniti din strainatate cu marci umpland visteriile Deutsche Bundesbank cu valuta.

Banca centrala, la randul sau, schimba dolarii pentru aur la Federal Reserve din New York, pe care il stoca sub forma de lingouri in seifurile bancii centrale americane aflate la 25 de metri sub-pamant pe Liberty Street. Aceasta practica insa s-a incheiat in 1971, cand presedintele Richard Nixon a suspendat conversiile in aur, ceea ce a transformat dolarul intr-o simpla moneda fiduciara, sustinuta de nimic altceva decat increderea publicului in valoarea sa a consumatorilor. In perioada Razboiului Rece, avea sens sa-ti pastrezi aurul in Manhattan, mai degraba decat la Frankfurt, aflat la numai 75 kilometri de Cortina de Fier, drept asigurare in cazul in care sovieticii au invadat. Cu toate acestea, chiar si dupa ce Zidul Berlinului a cazut in 1989, aurul a ramas in New York. Sau cel putin asa li s-a spus germanilor.

Are sau nu Germania aur in Statele Unite?

Problema lingourilor de aur germane a fost ridicata deseori, de-a lungul anilor, de Peter Boehringer (45 de ani), citat de Bloomberg. In calitate de presedinte al unui depozitar privat pentru investitori in aur si argint cu sediul in Germania, Peter Boehringer numara personal "detinerile" in fiecare an, de la un capat la altul al seifului, doar pentru a se asigura ca este totul acolo, la o valoare a activelor de aproximativ 140 de milioane de euro.

La solicitarea guvernului federal, Bundesbank a raspuns in octombrie 2012, dezvaluind ca, la sfarsitul anului 2011 avea 271.265 lingouri in greutate de 3.396 tone, iar valoare aproximativa era de 140 miliarde de dolari. Acestea erau depozitate la Frankfurt, la New York, Londra si Paris. "In fiecare an, aceste banci centrale furnizeaza Bundesbank informatii despre detinerile de aur", a declarat banca centrala germana. "Integritatea, reputatia, precum si securitatea acestor depozitari straini sunt dincolo de repros. Nu exista nici o posibilitate de confuzie sau amestecare cu detinerile altor parti".

Citeste si:

Bundesbak arata ca cea mai mare felie din rezervele germane, adica 45% se afla in Manhattan: 122.597 lingouri, in greutate de aproximativ 1.536 de tone, cu mult peste cele 1.036 de tone detinute in Germania. Dar Bundesbank a spus ca, desi a centralizat aceste date de la terte parti, un audit al unui stoc fizic nu este conform cu practica comuna in randul bancilor centrale, care se arata extrem de reticente din cauza contrangerilor logistice si de securitate.

O banca centrala si increderea in sistem

Pentru Peter Boehringer, aceasta transparenta limitata arata ca Germania nu are dreptul de a examina in detaliu cea mai mare rezerva proprie de aur. "Bancile centrale traiesc din increderea care li se acorda", a spus el. "Campania noastra pune sub semnul intrebarii aceasta incredere". Ca parte a unui compromis, Bundesbank a anuntat ca va repatria timp de trei ani o parte din rezervele internationale, din care de la New York erau vizate 150 de tone de aur in valoare de 8,4 miliarde de dolari. Rezultatul a fost insa sub asteptari. Din Statele Unite au ajuns doar 5 tone, o zecime din cele 50 de tone promise pe an, in timp ce Franta a inapoiat 32 de tone.

Federal Reserve si Bundesbank au admis probleme logistice si, de asemenea, mentiunea ca o buna parte din lingouri a fost topita si refacuta pentru a indeplini standardele internationale de transport. Cu alte cuvinte, orice urma de identificare a lingourilor de aur initiale a fost "stearsa". Pentru Peter Boehringer raman insa cateva intrebari. De ce Federal Reserve din totalul lingourilor posibile - peste 120.000 - le-a ales pentru transport tocmai pe cele neconforme? De ce atat de putin material?

Peter Boehringer a calculat, de asemenea, pe baza datelor oferite de Bundesbank cu privire la rezervele din New York, greutatea totala la numarul total de lingouri. Rezultatul a fost similar cu cerintele internationale de transport: 12,5 kg pe lingou.

Sursa foto: Shutterstock / Rezerve de aur, Germania