De multe ori, acordurile diplomatice sunt doar linistea dinaintea furtunii. De aceea, spun specialistii de la Stratfor, este important sa intelegem legaturile dintre cele trei crize care se afla acum pe agenda liderilor americani si europeni.

Triada europeana: Germania, Grecia si Eurogrupul

Germania a jucat un rol important in negocierile cu Ucraina, fiind cel mai mare creditor al Europei, ceea ce o face un important factor de presiune asupra debitorilor. De altfel, soarta grecilor a atarnat, practic, in vointa cancelarului Angela Merkel de a semna sau nu un alt acord de imprumut. Germania poate deveni insa o victima a propriei puteri, pentru ca tara exporta echivalentul a 50% din PIB, cel mai mult in tarile europene. De aceea, ea lupta pe doua fronturi: trebuie sa isi protejeze pietele de export, dar si averea nationala, prin incercarea de a isi recupera imprumuturile. Este o lupta Germania-Berlin.

Ultimele discutii de la Bruxelles au fost citite in cheia unei victorii pentru Berlin, avand in vedere ca ministrii de finante din Portugalia, Spania si Franta s-au aliniat cererilor Germaniei si nu au fost de acord cu stergerea sau imblanzirea obligatiilor de plata pentru Grecia. Peste patru luni, Grecia si Germania se vor confrunta din nou, dupa ce ministrii din zona euro au acceptat pachetul de reforme propus de guvernul elen, necesar prelungirii cu patru luni a actualului acord de imprumut.

Este putin probabil ca Grecia sa respecte termenii austeritatii, avand in vedere ca partidul de la putere, Syriza, a promis ca va pune capat austeritatii. Asta ar putea ingreuna situatia Germaniei, care vrea sa isi convinga propriii eurosceptici de prerogativele institutionale si credibilitatea pentru a impune "cumpatarea nemteasca" sub forma masurilor de austeritate in restul Europei. Daca situatia se deterioreaza, un Grexit (iesirea Greciei din zona euro) ar zdruncina din temelii uniunea monetara.

Rolul crizei din Ucraina in geopolitica regionala si globala

La carma unei Germanii care se lupta cu escaladarea unei crize in zona euro, Angela Merkel are nevoie de calmarea situatiei pe frontul de est. Acolo sunt in plina desfasurare, insa, luptele dintre armata ucraineana si fortele separatiste care vor sa "converteasca" tot mai multe teritorii la rusificare.

De altfel, acesta a fost intregul scop al acordului de la Minsk. Acordul a fost, intr-un fel, sortit esecului, pentru ca a ignorat realitatea de pe teren: incercarile repetate ale separatistilor de a extinde linia de demarcatie prin aducerea orasului estic Debaltseve in zona lor de control.

Citeste si:

Dupa cateva zile de negocieri diplomatice, Germania, folosing parghia sa de influenta din postura de principal creditor al Europei, l-a convins pe liderul ucrainean Petro Porosenko sa accepte realitatea de pe teren si sa parafeze acordul de pace. Insa, chiar daca Germania si Rusia au adus un calm relativ in estul Ucrainei, acordul nu a reusit sa aduca pacea intre cei doi poli de putere pe axa est-vest, respectiv Rusia si Statele Unite ale Americii.

Conexiuni teritoriale: legatura dintre Ucraina si Iran

In ciuda unei opinii populare in Vest, presedintele rus Vladimir Putin nu este condus de ambitii teritoriale in actiunile sale din estul Ucrainei. El analizeaza harta, asa cum au facut predecesorii sai, spun specialistii de la Stratfor, si realizeaza ca trebuie sa isi securizeze granita din vest, care ar putea ajunge sub controlul puterii militare a Vestului, care o depaseste pe cea a Rusiei. Principalul pericol vine dinspre Statele Unite, care a amenintat in repetate randuri ca va trimite ajutor armat in Ucraina.

Statele Unite nu se pot opune ofensiv actiunilor Rusiei de la periferia sa, de aceea se concentreaza acum pe teatrele eurasiatice. Primul pas este stabilizarea legaturilor cu Orientul Mijlociu, incepand cu Iran. Acesta a fost scopul intalnirii de la Geneva dintre secretarul de stat John Kerry si ministrul iranian de Externe Javad Zarif, pentru a pune la punct detaliile unui acord nuclear. Asta il ajuta pe Obama sa prezinte detaliile unui progres cu Iran pe 31 martie, cand Congresul american ar putea extinde sanctiunile impotriva Iranului. SUA nu poate trimite forte militare in Rusia momentan, insa trebuie sa se pregateasca pentru un potential conflict in Golful Persic, pentru a lupta impotriva germenilor de forte jihadiste din regiune.

Asadar, negocierile dintre Iran si SUA nu se limiteaza la limitarea programului nuclear al Teheranului, ele avand sansa de a desena conturul regional al influentei Iranului in regiune. Cele doua puteri, Iran si SUA, isi pot coordona acitunile pentru a contracara efectele Statului Islamic in Irak si Siria.

In concluzie, pentru a lega aceste legaturi, putem spune ca Germania are nevoie de o intelegere cu Rusia pentru a preintampina o criza de proportii in zona euro, Rusia are nevoie sa ajunga la un punct comun cu Statele Unite pentru a limita parghiile de putere americane in teritoriile apropiate Kremlinului, iar Statele Unite trebuie sa ajunga la un acord cu Iran pentru a se putea concentra pe problema cu Rusia.

Sursa foto: Grecia si zona euro/ Shutterstock.