In ultimele doua saptamani, cele doua crize cu care se confrunta Europa - Ucraina si Grecia - au escaladat, iar in ambele cazuri Germania si cancelarul sau, Angela Merkel, au fost in centrul eforturilor de a obtine o solutie diplomatica. Acesta este un rol nou pentru Germania, iar tara nu este obisnuita cu el, scrie Joschka Fischer, intr-un articol publicat pe site-ul Project Syndicate.

Ultima incercare de a pune capat conflictului armat din estul Ucrainei prin mijloace diplomatice a avut o viata si mai scurta decat prima tentativa, din septembrie. Noul acord, incheiat ca si primul la Minsk, recunoaste de facto ca Ucraina a fost divizata prin mijloace militare.

Dar linia de diviziune ramane neclara, pentru ca presedintele rus, Vladimir Putin, ar putea incerca sa cucereasca portul strategic Mariupol, de la Marea Azov, ceea ce i-ar permite Kremlinului sa creeze un pod terestru intre Rusia si peninsula Crimeea. Mai mult, capturarea orasului Mariupol ar lasa deschisa optiunea cuceririi sudului Ucrainei, inclusiv a Odesei, si ar extinde controlul Rusiei pana in Transnistria, regiunea separatista prorusa din Republica Moldova, scrie fostul ministru german de Externe. Prin folosirea continua a fortei militare, Putin a atins principalul scop al politicii Rusiei: controlul asupra estului Ucrainei si destabilizarea intregii tari.

Citeste si:

Prin urmare, se pune intrebarea daca nu ar fi fost mai intelept ca singura putere pe care Putin o ia in serios - Statele Unite - sa conduca negocierile. Tinand cont de dispretul lui Putin fata de Europa, aceasta optiune ar putea deveni inevitabila, mai devreme sau mai tarziu, scrie Fischer.

Totusi, in pofida riscurilor implicate, este important ca Germania si Franta, in coordonare cu Uniunea Europeana si Statele Unite, au facut acest efort diplomatic. Acordul Minsk II, desi a expus influenta politica redusa a Europei, a confirmat caracterul indispensabil al cooperarii franco-germane, precum si rolul diferit al Germaniei in UE, conchide fostul Joschka Fischer.