"In 2013, am avut sansa sa-l intalnesc pe ministrul polonez de finante, Grzegorz Kolodko, care este considerat arhitectul miracolului economic din Polonia, prin impunerea unei agende liberale la mijlocul anilor '90. Am discutat, la vremea respectiva, despre cresterea economica slaba din Franta si-mi amintesc vigoarea cu care a criticat taxa de impozitare de 75% asupra veniturilor francezilor bogati: «Nici comunistii nu si-ar fi permis asta!»", apreciaza Christopher Dembik, economist la Saxo Bank in Paris.

Christopher Dembik conduce departamentul de macroeconomie si cercetare a pietelor financiare pentru reprezentanta Saxo Bank din Paris. Are un masterat in Stiinte Politice la Sciences Po Paris si un MBA la Institute of Economics of the Polish Academy of Sciences.

Acum un deceniu, Franta era printre economiile europene fruntase. PIB al Frantei era egal cu al Germaniei. Acum, e cu 8% mai mic. In timp ce Germania a implementat un program de reforme foarte pragmatice, asa numita Agenda 2010, Franta s-a culcat pe-o ureche. Franta a fost mereu leaganul unor companii extrem de inovatoare care au devenit rapid lidere in domeniu, chiar la nivel global. Dorinta de inovatie a creat lucruri magnifice in Franta, cum ar fi automobilul electric sau trenurile de mare viteza. Tara se afla printre cele mai bine educate sisteme din lume si este recunoscuta pentru cultura antreprenoriala.

Stagnare persistenta in Franta

In pofida punctelor forte, Franta pare incapabila sa-si revina din criza. Nu a fost obisnuita, in ultimii ani, cu o economie a carei crestere sa fie aproape zero. Situatia pare mai degraba desprinsa din secolul al XIX-lea. Cu toate acestea, toate datele economice arata ca Franta e captiva stagnarii. In scenariul cel mai bun, cresterea economica ar putea trece putin peste 1,5% in 2016. Acest nivel de crestere abia tine sub control somajul. In orice caz, Franta ar trebui sa se obisnuiasca cu somajul ridicat, avand in vedere ca a crescut natural de la 7% la 9% in ultimii ani.

Fata de vecinii sai, Franta pare sa nu stie cum sa profite de conditiile economice exceptionale (dobanzi scazute pana la niveluri istorice, un euro slab si reducerea pretului la titei cu 50%). Cele doua perioade de dezvoltare economica solida (1986-1990 si 1997-2001) au fost insotite de aceleasi doua elemente - preturi soc la titei si politici monetare imbietoare, dar un al treilea mix este vital cresterii economice: revolutia tehnologica si inovatia financiara.

Liberalizarea fiscala a fost motorul principal al perioadei 1986-1990, in care a fost inregistrata o rata de crestere a PIB de 3,4%, in vreme ce ecosistemul dezvoltat in jurul internetului a facut economia sa exulte la sfarsitul anilor '90. Inovatiile sunt numeroase, inca, in domeniul tehnologiei de inalta precizie, dezvoltarea dronelor sau energiei regenerabile, dar nu s-a intamplat nimic notabil in zona noilor sectoare industriale dominante. Ciclul tehnologic actual este in fasa, neavand cum sa aiba un impact pozitiv semnificativ asupra economiei.

Paris, Franta.

Paris, Shutterstock

Foamea de investitii private

Nivelul foarte scazut al investitiilor private este, probabil, cea mai mare provocare a economiei franceze. In pofida asa-numitului “pact de responsabilitate” cu companiile, investitiile private vor ramane, pentru urmatorii doi sau trei ani, la nivelul pre-criza. Inovatia necesita mai multe investitii private. Companiile nu pot ramane la un nivel decent de cheltuieli operationale si investitii, daca previziunile legate de profit nu se si adeveresc, la un moment dat.

Citeste si:

Incepand cu anii ’80, profitabilitatea companiilor franceze a scazut considerabil, in special din cauza sistemului fiscal francez, complex si infometat. In Franta, companiile trebuie sa plateasca, direct si indirect, 153 de taxe, in vreme ce sistemul german impune doar 55.

Acest lucru a inhibat, in mod sigur, investitiile. Doar reducerile de taxe pentru companiile mici si mijlocii ar putea inversa acest trend negativ si ar putea avea un impact pozitiv asupra increderii generale din mediul de afaceri. Ar avea sens sa fie avantajate in competitia cu companiile mai mari prin reducerea impozitului pe profit sub 33,3%. Ar fi just, gandindu-ne ca firmele mari au mai multi bani si abilitati crescute de a gasi chichite legislatiei pentru a plati mai putine taxe.

Insa Frantei ii lipseste dorinta politica de a face reforma. Francois Hollande nu a fost ales de cei printre care e popular pentru a aplica masuri de austeritate, ci pentru a impulsiona cresterea si a mentine slujbele din sectorul public. Sub presiunea Uniunii Europene, Francois Hollande a facut anumite demersuri pentru a schimba agenda reformei, dar opozitia din sanul Partidului Socialist a fost atat de acerba, incat guvernul a fost nevoit sa apeleze la un procedeu constitutional extrem de rar folosit si sa impuna legea prin decret.

Perspectivele pe termen scurt nu arata prea bine pentru reforma. Cu doi ani inainte de alegerile prezidentiale, e foarte probabil ca Fransois Hollande sa adopte pozitia "asteptam si vedem".

De fapt, problema e ca situatia nu e atat de rea, incat sa provoace o reforma ambitioasa. In pofida unei cresteri economice de doar 1%, Franta ramane unul dintre cele mai dezvoltate state din lume. Nu ii incurajeaza pe politicieni sa ia masuri disperate. In fata unei posibile infrangeri zdrobitoare administrata de Frontul National, parlamentarii Partidului Socialist se vor distanta de guvern si de agenda lui de reforme moderate, pentru a-si pastra fotoliile. Nu trebuie sa ne asteptam la mari schimbari in procesul de reforma in urmatorii doi ani. Economia Frantei va creste, fara indoiala, dar va ramane in urma restului statelor dezvoltate din Europa.

Motive sa fim optimisti

Cu toate acestea, Franta nu e o cauza pierduta. Sunt multe motive sa fim optimisti pe termen lung. Franta isi deschide portile catre noi culturi, experiente si modele. Acum 10 ani, de pilda, era o erezie sa angajezi manageri straini in fruntea companiilor franceze. Acum nu mai este ceva neobisnuit. Franta se concentreaza acum pe modelul german, dar sunt multe lucruri pe care le poate invata din Europa de Est, America de Nord si chiar Asia. Francezii sunt, in mod traditional, tematori in fata riscurilor - e in cultura franceza - dar lucrurile par sa inceapa sa se schimbe.

Au realizat ca "statul bunastarii" nu mai este un proiect fezabil din cauza presiunii pe care o pun demografia pietei muncii, sistemul de pensii si nivelul datoriei publice. Discursul s-a schimbat: statul incurajeaza antreprenorii si investitorii straini sa-si asume riscuri si le creeaza avantaje. “Cu cat va asumati mai multe riscuri, cu atat ne vom asuma si noi mai multe”, a spus ministrul economiei Emmanuel Macron. Va trece ceva timp pana se vor imbunatati lucrurile. Nu ma indoiesc de faptul ca vremurile bune or sa vina, nu le-am trait deja.