Intr-un cort umed si rece, Mohamed Baraket indeasa in graba intr-o punga de plastic cateva haine de schimb, o cutie mare de biscuiti si o sticla de apa. E tot ce i-a mai ramas dupa o viata de inginer mecanic in Alep, Siria. Impreuna cu sotia si cei trei copii, a fugit din calea urgiei razboiului civil ce a pus stapanire pe Siria in ultimii patru ani. „Trebuie sa reusesc. Daca nu pentru mine, cel putin pentru copiii mei. Ei merita sa traiasca“, isi repeta Mohamed, mai mult ca o imbarbatare, in timp ce mainile continua sa impacheteze mecanic cele cateva bunuri ale familiei Baraket.

In tabara amplasata la marginea orasului sarbesc Kanjiza, aflat la mai putin de opt kilometri de granita cu Ungaria, e o forfota si un du-te vino continuu. Aici sosesc zilnic mii de refugiati, majoritatea din Siria si Irak, se odihnesc cateva ore, suficient cat sa-si traga sufletul dupa drumul lung prin Turcia, Grecia si Macedonia, ca apoi, cu ultimele puteri, sa-si incerce norocul la gardul care le bareaza drumul spre Europa occidentala si, implicit, spre o viata in siguranta si libertate, cele doua valori cel mai des invocate de miile de suflete aflate in aceste zile pe drumurile din sud-estul Europei.

Citeste articolul integral pe adevarul.ro.

Sursa foto: adevarul.ro