"Siria accepta sa participe la discutii preliminare propuse de ONU pentru pregatirea unei conferinte de pace", a declarat Walid Mouallem, ministrul sirian de Externe, scrie Mediafax.

Emisarul ONU pentru Siria, Staffan de Mistura, a propus initierea "consultarilor preliminare" in scopul pregatirii unei conferinte de pace.
Siria se confrunta, incepand din martie 2011, cu revolte reprimate violent si cu un conflict militar intre serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad, fortele opozitiei si grupuri teroriste, inclusiv organizatia sunnita Stat Islamic (Stat Islamic in Irak si Siria / Stat Islamic in Irak si Levant). Bilantul conflictului depaseste 250.000 de morti.

Rusia zadarniceste eforturile SUA prin actiunile din Siria

Bashar al-Assad este la putere, dupa ce Washingtonul anunta in urma cu 1.506 zile ca "zilele (la putere) ii sunt numarate", iar o convergenta intre Occident si Rusia ar putea sa-i consolideze pozitia ori sa pregateasca o tranzitie politica si sfarsitul domniei de 45 de ani a familiei al-Assad. In ambele cazuri, sustinatorii lui al-Assad - rusii si iranienii - ar putea sa revendice o victorie, comenteaza The Associated Press in pagina electronica.

Insa exista si a treia posibilitate - dureroasa. Decizia Rusiei de a interveni prin atacuri aeriene saptamana aceasta ar putea doar sa prelungeasca si sa intensifice un conflict deja brutal, care a produs cea mai mare criza a refugiatilor de la cel de-al Doile Razboi Mondial incoace si care a ajutat la ascensiunea gruparii Statul Islamic (SI), accea care, afirma ministrul rus de externe Serghei Lavrov, tinteste sa creeze un califat din "Portugalia in Pakistan". Administratia Obama a fost criticata, mai intai pentru reactia ezitanta fata de razboiul civil din ultimii patru ani, iar acum pentru ca evita sa-si asume o pozitie ferma fata de actiunile Rusiei.

Oficiali din cadrul administratiei, in mod alternativ, atat au salutat un rol al Rusiei, cu conditia sa se limiteze la lupta impotriva SI si filialelor Al-Qaida, cat si l-au denuntat drept un instrument de salvare a lui al-Assad sau ca pe o tentativa cinica a Moscovei de a-si spori prezenta la Mediterana. Unii oficiali americani recunosc ca nu stiu ce intentii are Rusia. Dar ceea ce este clar este faptul ca rusii au intrat intr-un conflict in care Statele Unite ar fi preferat ca ei sa nu intre.

Dupa ce a acuzat Rusia de interventie militara in criza ucraineana, ceea ce Moscova neaga invariabil, administratia se confrunta cu un spectacol la scena deschisa a fortei rusesti in Orientul Mijlociu, o regiune in care Washingtonul se considera principala putere exterioara.
Formularea unui raspuns hotarat a fost inceata. Pana joi, o reuniune intre presedintii Barack Obama si Vladimir Putin si trei intalniri intre Lavrov si secretarul de Stat John Kerry, la Adunarea generala a ONU de la New York, au adus doar inceputul unor discutii la nivel militar pentru a evita ca avioanele unora sa nu se loveasca de ale celorlalti si al unui nou efort, nedeterminat inca, de a promova o tranzitie politica.
Probleme mai largi raman in suspans, asa cum au stat de cand Obama l-a indemnat pentru prima data pe al-Assad sa demisioneze, pe 18 august 2011.

Al-Assad a dat dovada de o facultate remarcabila de a ramane la putere, pentru un om a carui plecare a fost ceruta atat de catre Statele Unite si Europa, cat si de multi vecini de-ai sai, timp de peste patru ani. Amplu condamnat pentru abuzuri asupra drepturilor si atrocitati pe campul de lupta, al-Assad s-a agatat cu incapatanare de putere, sfidand numeroase previziuni ale caderii sale iminente.

In pofida dezmintirilor Moscovei ca atacurile aeriene rusesti au scopul sa-l sustina pe al-Assad, intrarea fortelor ei in razboi i-a oferit liderului sirian un impuls, in detrimentul coalitiei conduse de catre Statele Unite impotriva Statului islamic (SI). Opozitia fata de al-Assad sustinuta de catre americani, deja slabita, a fost subminata si se va confrunta cu infrangeri suplimentare in cazul in care-i sunt vizate pozitiile - intentionat sau neintentionat - de atacurile aeriene rusesti.

Unii analisti si-au exprimat ingrijorarea fata de faptul ca opozitia moderata fata de al-Assad va incepe sa dispara. "Asemenea atacuri au potentialul sa alieneze si mai mult ceea ce a mai ramas din asa-zisele elemente moderate sau nationaliste ale fortelor antiguvernamentale siriene, putandu-le impinge catre linia mai dura a unor grupari militante islamiste", a apreciat Matthew Henman, seful Centrului pentru terorism si insurgenta din cadrul Jane's, cu sediul la Londra.

Interventia ruseasca a avut loc intr-un moment critic pentru al-Assad si trupele sale slabite. Pierderea de catre armata siriana a provinciei Idleb (nord) a deschis rebelilor calea sa se apropie periculos de mult de fieful alawit din zona de coasta, lasandu-i pe militarii de-acolo descoperiti. Al-Assad a incercat sa-si compenseze pierderile lansand ofensive in alte parti, insa, in pofida ajutorului primit de la mii de luptatori din cadrul Hezbollahul libanez, sustinuti de Iran, armata siriana nu a reusit sa obtina rezultate.

Armata siriana si Hezbollahul s-au impotmolit intr-o lupta costisitoare de mai multe luni pentru cucerirea localitatii Zabadani de langa frontiera cu Libanul, de exemplu, unde au anuntat o victorie iminenta in mai multe randuri, fara sa fie capabile sa o optina. Iar in timp ce prezenta militara rusa ceruta de al-Assad demonstreaza slabiciunea Guvernului sirian si completa lui dependenta - stanjenitoare - de aliatii sai, ea ofera totodata cel putin un foarte necesar sprijin psihologic sustinatorilor liderului sirian.

Citeste si:

"Este foarte clar ca unul dintre scopurile fundamentale ale manevrei facute de rusi este sa consolideze Guvernul sirian si sa expedieze speculatiile cu privire la soarta lui al-Assad", a declarat Cliff Kupchan, presedintele centrului de reflectie Eurasia Group, cu sediul la Washington.

Al-"Assad tocmai a primit un al doilea mare impuls - avioane de vanatoare rusesti, sisteme de rachete antiaeriene si trupe. In opinia mea, Occidentul condus de americani este putin susceptibil sa schimbe nucleul pozitiei potrivit careia «(al-)Assad trebuie sa plece», in viitorul apropiat", a apreciat el.

"In mod ironic, cea mai buna speranta aici este ca Rusia sa intre in aceasta aventura, Statelor Unite sa-i permita lui (al-)Assad mai mult timp intr-o tranzitie, iar astfel sa se ajunga la o suprapunere de opinii. Dar nu suntem acolo", a adaugat Kupchan.

Strategii se intreaba daca operatiunea lui Putin in Siria are scopuri militare sau politice

Politicienii si strategii occidentali incearca sa determine care sunt scopurile militare ale presedintelui rus Vladimir Putin in Siria si daca intentioneaza sa ajute regimul presedintelui Bashar al-Assad sa recupereze teritoriul pierdut in fata fortelor opozitiei, comenteaza Financial Times.

Chiar daca si-a aratat deja forta in Orientul Mijlociu si in pofida protestelor din partea Washingtonului, Europei si statelor din Golful Persic, Rusia continua sa isi consolideze fortele din Siria. Ca si in cazul bazei sale din Latakia, Moscova isi consolideaza in prezent baza navala de la Tartus, cu o subunitate antiterorista de nave. Printre acestea se va afla si crucisatorul lansator de rachete Moskva si nava de desant Saratov.

Bazele armatei siriene de la Istamo si al-Sanobar sunt de asemenea modernizate, imaginile din satelit sugerand prezenta unor corturi si echipamente rusesti acolo, potrivit analistilor de la IHS Jane's. Multi se intreaba insa daca operatiunea militara a lui Putin este un mijloc de a atinge un scop politic - folosirea armelor ca metoda de a controla fortat agenda diplomatica internationala - sau daca este un scop in sine, avand obiective militare specifice.

Preocupati de ceea ce s-a intamplat in Ucraina, unde diplomatia a fost uneori un mod de a distrage atentia de la actiunile rusilor in teren, unii strategi militari de la NATO se tem ca actiunile Rusiei reprezinta un prim pas al unui plan de a oferi si mai mult sprijin militar regimului al-Assad. "Pana vom vedea incotro se indreapta Rusia si pentru cat timp, trebuie sa fim foarte atenti", afirma Anthony Cordesman, director de strategie la institutul CSIS. "Exista inca multa incertitudine. Majoritatea fortelor terestre pe care le au sunt acolo pentru a-si apara bazele aeriene, dar au de asemenea suficiente pentru a le desfasura in cadrul armatei siriene. Exista o dinamica militara, dar si una politica", a adaugat el.

Fortele ruse din Siria, pentru moment, sunt limitate dar potente. In Latakia, unde a fost creat recent un aerodrom militar de mari dimensiuni, Rusia are 12 avioane de tip Su-25 Frogfoot si 12 avioane Su-24 Fencer, precum si 12 elicoptere de atac de tip Mi-24. Aceste aeronave sunt ideale pentru bombardarea unor tinte militare in sprijinul operatiunilor terestre. Ele nu sunt aeronave de anduranta si nici nu sunt dotate pentru atacuri de precizie.

La baza aeriana Bassel al-Assad, Rusia are cel putin patru avioane de tip Su-30 Flanker, adecvate pentru aparare antiaeriana. Potrivit analistilor, prezenta lor ofera Rusiei control asupra spatiului aerian. Tinand cont de lipsa capacitatilor aeriene ale rebelilor, prezenta acestor avioane poate fi considerata o incercare de a impiedica interventia SUA si a aliatilor lor in sprijinul fortelor rebelilor.

In opinia lui Jonathan Eyal, director international la institutul RUSI, mobilizarea fortelor ruse "este menita in primul rand sa obtina rezultate politice". "Sunt convins 100% ca nu au nici o intentie sa aiba trupe ruse implicate in lupte", a subliniat el. Putin "va fi pregatit sa dubleze (efectivele), dar pana in punctul in care va fi credibil. Strategia este sa forteze Rusia in orice discutie politica viitoare despre Siria".
Altii considera insa ca rusii au obiective militare tactice. Joi, un avion de spionaj Ilyushin Il-20 a sosit in Latakia, ceea ce indica o posibila intensificare a operatiunii militare.

"Evident, Putin nu vrea o operatiune masiva. Dar poate este interesat de un razboi mic si victorios - o campanie de cateva saptamani sau luni pentru a micsora teritoriul rebelilor si a-l consolida pe al-Assad. Cred ca exista atat scopuri politice, cat si militare", a apreciat Alex Kokchurov, analist pe probleme legate de Rusia la IHS Jane's. Aceasta evaluare se potriveste cu ceea ce multe persoane din randul NATO considera ca este o forma a aventurismului Kremlinului in Ucraina transpus in Orientul Mijlociu.