Un prezentator, care a citit pe postul de stat o declaratie tipica, impregnata de propaganda, a anuntat ca Nordul a testat o bomba cu hidrogen "miniaturizata", apreciind ca aceasta ridica "puterea nucleara (a tarii) la urmatorul nivel" si ii ofera o arma cu care sa se apere de Statele Unite si alti inamici.

Testul a fost un "succes perfect", potrivit acestui comunicat.
Testul, in cazul in care va fi confirmat de catre experti straini, va conduce la impunerea unei noi serii de sanctiuni ONU, mai dure, si va afecta si mai mult relatiile deja grav afectate ale Phenianului cu vecinii sai.

Testele nucleare nord-coreene ingrijoreaza Washingtonul si comunitatea internationala, care considera ca fiecare noua detonare ii aduce pe cercetatorii si inginerii nord-coreeni mai aproape de obiectivul de a crea un arsenal de rachete dotate cu focoase nucleare care sa poata atinge Statele Unite.

O bomba cu hidrogen este mult mai puternica decat o bomba atomica, dar este totodata mult mai dificil de fabricat.
Potrivit unor experti, Coreea de Nord ar detine cateva bombe nucleare rudimentare si a depus eforturi, timp de cateva decenii, sa perfectioneze o racheta cu raza lunga de actiune, cu mai multe trepte, in care sa poata sa fie montate versiuni mai mici ale acestor bombe. Dupa mai multe esecuri, Phenianul a trimis un prim satelit in spatiu, cu ajutorul unei rachete cu raza lunga de actiune pe care a lansat-o in decembrie 2012.

Rachetele balistice si rachetele folosite pentru lansarea unor sateliti au corpuri, motoare si alte tehnologii similare, potrivit expertilor. ONU a denuntat lansarea din 2012 drept un test interzis in domeniul tehnologiei rachetelor balistice.

Unii analisti considera ca Nordul probabil nu a ajuns la nivelul tehnologiei necesare fabricarii unui focos miniaturizat, care sa fie lasat intr-o racheta cu raza lunga de actiune, capabila sa atinga Statele Unite. Insa exista o puternica dezbatere cu privire la nivelul pana la care a progresat aceasta tara izolata in programele sale secrete balistice si nucleare.

Citeste si:

Un prim indiciu cu privire la un posibil test consta intr-un cutremur cu magnitudinea de 5,1, detectat miercuri dimineata de catre Institutul american de geofizica USGS.

Un oficial din cadrul Administratiei Meteorologice Coreene, o agentie sud-coreeana, a anuntat ca institutia crede ca seismul a fost cauzat in mod aritficial, in baza analizei undelor seismice si pentru ca a avut loc la aproximativ 49 de kilometri nord de Kilju, in nord-estul Coreei de Nord, unde se afla principala instalatie nucleara. Toate cele trei detonari atomice anterioare au avut loc in aceasta instalatie.
Testul constituie o surpriza, atat in ceea ce priveste natura sa, cat si in ceea ce priveste momentul in care a fost efectuat.

Coreea de Nord nu a mai procedat la o explozie atomica de la inceputul lui 2013, iar liderul Kim Jon-un nu a mentionat armamentul nuclear in discursul pe care l-a sustinut de Anul Nou. Unii analisti au speculat ca liderul nord-coreean este ingrijorat de o deterioare a relatiilor cu China, ultimul aliat important al tarii sale, care si-a exprimat frustrarea fata de provocarile nord-coreene si a dat semne ca va sustine noi sanctiuni ONU.

Cutremurul de miercuri este mai puternic decat activitatea seismica raportata cu ocazia testarii bombelor atomice precedente. Potrivit Yonhap, agentii de monitorizare au detectat cutremure cu magnitudinea de 3,7 in 2006, 4,5 in 2009 si 4,9 in 2013.

Dupa ce a efectuat al treilea test atomic, in februarie 2013, Phenianul a lansat o campanie retorica belicoasa in cadrul careia a amenintat ca va lansa un atac nuclear asupra Statelor Unite si Seulului, capitala Coreei de Sud. Tot in 2013, Coreea de Nord a afirmat ca a abandonat armistitiul din 1953, incheiat dupa Razboiul Coreei. De asemenea, Phenianul a repornit un reactor nuclear cu plutoniu, pe care l-a oprit in cadrul unui acord nuclear incheiat in 2007, de asemenea abandonat ulterior.

In urma venirii la putere a tanarului lider Kim Jong-un, in 2011, Phenianul si-a inasprit retorica plina de furie atat fata de liderii de la Washington si Seul, cat si fata de exercitiile militare comune americano-sud-coreene, pe care le considera o pregatire a unei invazii.