Prima bomba cu hidrogen - sau bomba-H -, testata in noiembrie 1952 de catre Statele Unite, a emis o energie echivalenta cu cea a zece megatone de trinitrotoluen (TNT) - de peste 1.000 de ori mai puternica decat bomba atomica largata de catre americani la Hiroshima cu sapte ani mai inainte.

In acest nou tip de bomba, doua tipuri de hidrogen - deuteriu si tritiu - sunt fuzionate in heliu, motiv pentru care elibereaza atat de multa energie.
O bomba nucleara conventionala foloseste fisiunea - divizarea si nu fisionarea nucleilor atomilor - pentru a crea o explozie, mai slaba.
O bomba cu hidrogen foloseste o reactie de fisiune initiala pentru a produce temperaturi extrem de ridicate, necesare in vederea unei reactii de fisiune mai puternice.

La mai putin de un an dupa ce Statele Unite testau bomba termonucleara, Uniunea Sovietica testa la randul ei o bomba cu hidrogen, declansand o adevarata cursa a producerii unor "superbombe".
Cea mai puternica bomba-H detonata vreodata - si totodata cea mai mare explozie provocata in storia omenirii - le-a apartinut sovieticilor. Detonarea acestei bombe - cunoscute sub numele de "Bomba tarului" - in 1961 a produs o energie echivalenta cu cea emisa de 50 de megatone de TNT.