Washingtonul neaga, in mod oficial, orice proiect de reconciliere cu Republica islamica si cu atat mai mult privind o refacere a aliantelor sale in Orientul Mijlociu. Insa, dezvaluie analistii, administratia lui Barack Obama nutreste speranta sa restabileasca un "echilibru" intre rivalii de la Golful Persic - Riyadhul si Teheranul - si are ambitia sa puna capat razboaielor din regiune, ca cel care distruge Siria, noteaza Mediafax.

Dupa interventionismul militar in Orientul Mijlociu in anii '90 si 2000, Statele Unite mizeaza pe un dezghet cu oaia lor neagra iraniana, la 35 de ani dupa ce si-au intrerupt relatiile diplomatice, cu riscul de a-si neglija aliatul saudit. "Viziunea lui Obama pentru Golf este echilibrul", rezuma Frederic Wehrey de la Fundatia Carnegie. Iar daca Riyadhul si Teheranul "ajung cel putin sa se inteleaga, acest lucru va facilita retragerea Statelor Unite (din Orientul Mijlociu) catre Asia", afirma cercetatorul, referindu-se la rolul de "pivot" al americanilor in regiunea Asia-Pacific, draga lui Obama din 2009.

Insa, constata Wehrey, ultimul puseu dintre Arabia Saudita si Iran "a facut tandari aceasta ambitie de echilibru". Mari rivale, monarhia saudita sunnita si Republica islamica iraniana siita se infrunta prin razboaie prin procura in Siria, Irak, Liban si Yemen.

Animozitatea lor a degenerat la inceputul lui ianuarie intr-o infruntare deschisa. Riyadhul si-a intrerupt relatiile diplomatice cu Teheranul, in urma unor atacuri asupra ambasadei sale ale unor iranieni infuriati de executarea de catre Arabia Saudita a unui demnitar siit saudit. Diplomatia americana, care a avertizat in culise Riyadhul asupra riscurilor unei asemenea executii, s-a abtinut sa ia partea cuiva in mod public si a indemnat pur si simplu la conciliere. In opinia lui Karim Sadjadpour, un specialist in situatia din Iran la Carnegie, aceasta neutralitate afisata de Statele Unite ridica o problema.

Barack Obama, "afinitate cu persii"

"Ceea ce il deosebeste pe presedintele Barack Obama de alti presedinti, incepand din 1979 incoace, este faptul ca, in aceasta criza iraniano-saudita, Statele Unite nu se aliniaza in mod clar cu Arabia Saudita. In trecut, au fost intotdeauna mana in mana. Acest lucru infurie cu siguranta" Riyadhul, afirma analistul. "Exista, la Golf", decripteaza el, "aceasta perceptie potrivit careia Barack Obama are o afinitate cu persii, cu civilizatia persana, si ca nu o are cu tari (arabe) de la Golf".

Citeste si:

Extrem de bogata petro-monarhie saudita, protejata de umbrela militara americana, nutreste "un fel de gelozie strategica, o teama fundamentala ca Statele Unite se apleaca din nou catre Iran si restabilesc un fel de echilibru" regional, completeaza Wehrey. Asta ar insemna o revenire la "strategia celor doi piloni" a presedintelui Richard Nixon din anii '70, care se sprijinea in acelasi timp pe Riyadh si Teheran pentru a asigura securitatea in regiunea Golfului Persic.

Insa aceasta doctrina inceteaza odata cu Revolutia islamica iraniana din 1979, luarea de ostatici timp de 444 de zile la ambasada americana si intreruperea relatiilor diplomatice in aprilie 1980.

Statele Unite si Iranul s-au intors la dialog in favoarea negocierilor in dosarul nuclear, relansate in toamna lui 2013, dupa 18 luni de negocieri secrete. Acest lucru a condus, pe 14 iulie, la acordul de la Viena, care a intrat in vigoare sambata si care are menirea sa garanteze ca Teheranul nu se va dota cu boomba atomica, in schimbul unei ridicari a sanctiunilor care i-au fost impuse. Textul reprezinta o consacrare in domeniul neproliferarii si marcheaza totodata succesul dialogului americano-iranian.

Ecuatie de nesolutionat

Proba consta in schimbul de detinuti anuntat sambata intre Statele Unite si Iran. Un scenariu care era de negandit in urma cu doar cateva luni si care l-a determinat pe secretarul de Stat John Kerry sa spuna ca "diplomatia este intotdeauna prima noastra optiune, iar razboiul ultimul nostru recurs".

De asemenea, incidentul de marti in care au fost implicati zece puscasi marini, raraciti in apele teritoriale iraniene, s-a rezolvat in 24 de ore. Seful diplomatiei iraniene Mohammad Javad Zarif si-a exprimat satisfactia, atunci, fata de virtutile "dialogului" cu Washingtonul, departe de "amenintarile" din trecut. In schimb, ministrul saudit de externe Adel al-Jubeir a criticat dur, intr-o intalnire cu Kerry, joi, la Londra, "bilantul Iranului in materie de razboi, distrugere, terorism, destabilizare si ingerinta in afacerile altor tari".