Conceptul de piete libere este atacat in mod constant de la bancile centrale ce implementeaza "sprijin pe termen scurt pentru piete" pana la bancile guvernamentale ce dau peste cap orice risc viitor. Ultima propozitie este o legatura la articolul din The Economist din acest weekend, "Comradely Capitalism" despre piata de credite ipotecare din SUA care este acum aproape in intregime garantata de catre guvernul SUA fara nicio rezerva de capital.

Criza din 2008 - 2009 doar a mutat ipotecile din registrele bancilor in mainile platitorului de impozite american pe fondul unei posibile pierderi PIB negative de 2-3% (valoare similara cu cea a crizei din 2008-2009). De fapt, pentru a ajuta lumea in 2008-2009, guvernul SUA a luat pe sus piata de credite ipotecare americana, in acest proces suprimand si provenienta bazata pe piata a datoriei, lasand astfel bancile incapabile sa intre in competitie. Zero piata, zero capitalism, dar foarte multe politici macroprudentiale.

Dimensiunea totala a pietei de credite ipotecare americane depaseste de departe piata bursei SUA. Vorbim de un risc ascuns inserat intr-un cadru macroprudential.

Consens uimitor

Acum ca suntem la subiectul despre risc, gasesc uimitor modul in care consensul proiecteaza pietele. Imi amintesc clar cum, in al patrulea trimestru al lui 2015, vorbeam despre modul in care un ciclu de crestere Fed aproape mereu lasa dolarul SUA mai slab 12 luni mai tarziu.

Mai departe, am evidentiat faptul ca aurul si EMG vor fi activele cele mai performante – aceasta nu a fost previziunea mea, ci pe baza excelentului raport Allianz: "Lectii istorice din ciclul de crestere al dobanzii de catre Rezerva Federala", pe care l-am mentionat de cateva ori inainte. La acel moment, eram privit ca si cum aveam doua capete, iar consensul era pentru un dolar dramatic mai puternic in 2016.

Principalul motiv pentru care am mentionat dolarul SUA mai slab a fost acela ca ma asteptam ca cresterea SUA sa fie sub parametri si chiar mai mult, cu cat Fed livra termene ale unor cresteri reale, dar piata a vazut doar retorica Fed care la acel moment promitea, chiar garanta patru cresteri in 2016.

Ajungand in prezent, piata crede cu fermitate intr-un dolar mult mai slab decat ceea ce eu consider a fi punctul minim in ciclul de crestere SUA. Da, exista tensiuni politice cu privire la alegerile din SUA, dar in ceea ce priveste faptele, politica monetara a SUA nu este doar mai limitata, ci da semne de stres timpuriu (ceea ce este ignorat complet atat de piata de credite, cat si de cea de obligatiuni pentru moment ….).

Libor-ul pe trei luni este mai mare decat randamentul obligatiunilor guvernamentale SUA pe doi ani/ spread-ul TED da mici semnale de stres, excesul bazinului non-dolar scade cu preturile mai mici la petrol, iar datoriile la banci cresc. La asta se aduna si indicatorul principal al ciclului de credite: Sondajul Senior Loan Officers de la Fed, care arata credite mai restrictive in ultimele trei trimestre.

Citeste si:

Neplatile s-au dublat, iar datoriile arata ca "o problema" e pe cale sa apara… Intre timp, un alt indicator principal al ciclului de credit - sondajul senior loan officers de la Fed indica clar faptul ca bancile sunt mai putin doritoare sa dea imprumuturi - ceea ce creste dobanzile……

Deficit de credibilitate

Da, spre deosebire de inceputul lui 2016, atunci cand Fed nu a putut livra cresterile, piata acum livreaza cresteri intr-o bursa ce tranzactioneaza la maxime absolute, in timp ce preturile imobiliarelor s-au intors in sfarsit la maximele lor – totul are sens cu exceptia asteptarilor pietelor pentru un dolar SUA mai slab.

Evenimentul cheie din aceasta vara este Jackson Hole, unde presedinta Fed, Janet Yellen, este asteptata sa anunte urmatorul pas pe 26 august. Comunicarea Fed este aproape 100% o pierdere de timp, iar singura regula care-ti va aduce bani din urmarirea bancilor centrale este sa ignori ce spune si sa actionezi in functie de ceea ce face, adica, cel mai adesea, nimic.

Totusi, exista argumente puternice pentru o crestere in septembrie sau cel putin un pre-anunt pentru o crestere in octombrie. Primul argument este acela ca conditiile de creditare deja reflecta acest lucru. Al doilea este de a face putin loc pentru scaderea dobanzilor care se va intampla la inceputul lui 2017 in tandem cu a scoate ceva inainte de alegerile SUA din noiembrie.

In sfarsit, Fed, desi nu e de incredere, este in mod clar hotarata chiar si in comunicare sa continue calea cresterii dobanzilor si chiar si Fed stie ca vorbitul nu face treaba. Doar actiunile vor vorbi si vor crea o foarte necesara crestere a credibilitatii bancii care este aproape de zero din punctul de vedere al pietei.

Totusi, cel mai important aspect ramane argumentul cel mai primitiv - faptul ca bursa tranzactioneaza la maxime absolute este o tentatie pe care nu o poate ignora. In istoria recenta, reducerile dobanzilor au fost mereu precedate de minime intermediare la burse, acum e posibil ca Fed va crea reciprocitate crescand dobanzile la noi maxime. Se potriveste cu lumea primitiva a economiei a Fed, in care politicile sunt masurate nu dupa ce fac pentru economie, ci dupa ce fac pentru Wall Street si burse.

Lipsa directiei si a intelegerii a fost vizibila pentru toata lumea in discursul din acest weekend al vice-presedintelui Stanley Fischer la Institutul Aspen. Acesta e un comentariu dintr-un email intern: "Citesc discursul in intregime si… Fischer se pregateste de crestere avand ca scuza inventarele, dar partea sa de productivitate este cea mai interesanta din perspectiva economica pentru ca pur si simplu el crede ca lipsa productivitatii se datoreaza in principal faptului ca nu o masuram corect – partea de incheiere a discursului sau sustinand si mai mult politica fiscala e o concluzie a atitudinii pretinde-si-extinde din partea unei ‘banci centrale obosite’ care se agata de asta cu disperare si credinta Fed ca intelege mecanismele economiei, pe care in mod clar nu le intelege".

Dur, ati putea spune, dar Fed aproape ca a renuntat sa mai inteleaga economia intr-o situatie in care a fost “usor” pentru prea multa vreme, neavand nimic de aratat cu exceptia evaluarii bursei si a tuturor consecintelor neintentionate - a risca putin din acel “succes” este urmatorul pas pentru Fed si deci cele doua apeluri principale ale mele raman. Venitul fix SUA (si creditul) sub parametri - si pozitie long pentru dolar prin acest ciclu in care piata ramane in urma in ajustarea la un Fed disperat sa se normalizeze.

Sursa foto: Lucian Milasan / Shutterstock