In perioada Razboiului Rece (1947-1991) majoritatea presedintilor americani au actionat in relatiile diplomatice pentru a aplana tensiunile cu Rusia. Kennedy a lucrat cu Nikita Hrusciov pentru a dezamorsa criza rachetelor cubaneze. Richard Nixon a negociat SALT I in 1972, care a dus la semnarea Tratatului cu privire la rachetele anti-balistice. Jimmy Carter a negociat SALT II, iar Reagan, impeuna cu Gorbaciov, a pus capat Razboiului Rece.

Zidul Berlinului a cazut, iar lui Mihail Gorbaciov i s-a promis ca NATO nu va face un pas catre est, in schimbul acordului primit de la Uniunea Sovietica pentru reunificarea Germaniei. Pacea nu a durat insa prea mult. Intensificarea curentului politic neoconservator pe scena politica din Statele Unite, in special printre Democrati (stanga americana) au facut ca interesele militare si de securitate ale Washington in politica externa sa fie mult mai importante decat eforturile de pace. Totusi, neoconservatorii au atins punctul culminant in influenta in perioada administratiei republicanului George W. Bush, cand au jucat un rol major in promovarea si planificarea invaziei din Irak in 2003.

Au urmat Libia si Siria, sub stindardul promovarii democratiei in Orientul Mijlociu, iar in acelasi timp, NATO a inaintat continuu spre est, tot mai aproape de granitele Rusiei, intr-un efort de "demonizare" a acesteia, destinat in mod clar sa pregateasca popoarele occidentale pentru un eventual razboi impotriva "amenintarii rusesti". Cuvinte ostile au iesit si din gura candidatului democrat la presedintie, Hillary Clinton, care l-a numit pe Vladimir Putin, drept "noul Hitler" si a amenintat Rusia cu forta militara, pentru activitatea din Siria.

De altfel, toata treaba nasoala din Siria este aruncata acum in ograda lui Vladimir Putin. Pentru viitorii istorici, ruperea recenta a relatiilor diplomatice bilaterale cu Rusia de catre Statele Unite, pe tema conflictului din Siria, vor reprezenta poate startul unui nou Razboi Rece, in cel mai bun caz, sau al celui de-Al Treilea Razboi Mondial, in cel mai rau caz. Daca acest joc de poker global intre Rusia si Statele Unite se va incheia intr-un conflict nuclear, acest razboi va fi dus pentru a salva al-Qaeda. Nu este o gluma!

Unchiul Sam a invadat Afganistan, cu scopul de a pedepsi al-Qaeda, iar acum Statele Unite a decis sa suspende discutiile dupa ce Rusia a cerut retragerea sustinerii pentru al-Qaeda (prezenta in Siria prin frontul al-Nusra) din zona orasului Alep. Rusii si fortele guvernamentale siriene au bombardat in ultima perioada pozitiile detinute de gruparile rebele (inclusiv al-Nusra) sustinute de Statele Unite. Insa, la solicitarea Rusiei de a separa elementele al-Qaeda de rebelii moderati, inclusiv civili, pentru a deschide un coridor umanitar in Alep, Statele Unite au intrerupt imediat discutiile.

Tabloul nu e, desigur, complet si nu reprezinta o pledoarie pentru interventiile Rusiei in afacerile externe. Nu exista nici o indoiala, populatia civila din Alep sufera, dar suferinta poate fi stopata daca vor fi eliminati "teroristii", ceea ce ar permite fortelor moderate sa se alature in procesul de reconstructie politica. Dar, astfel, Assad si rusii vor detine controlul in cea mai mare parte a Siriei.

Insurgenta din Siria ar fi murit cu mult timp in urma, daca statele din Golf si Statele Unite nu ar fi pompat miliarde de dolari, arme si mercenari recrutati din tarile invecinate. Ar fi fost probabil foarte trist pentru multi oameni sa continue sub regimul Assad, dar nu un dezastru teribil pentru sirieni. Uneori, rebeliunile se termina si cu infrangeri. Insurgenta irlandeza din 1916 s-a incheiat cu infrangere, dar Irlanda este inca acolo. In Libia, rebelii sustinuti de americani l-au inlturat pe Gaddafi, dar nu mai este o tara in adevaratul sens al cuvantului.

De ce este atat de important orasul Alep din nordul Siriei pentru Statele Unite? Potrivit unui schimb de emailuri efectuat in 2014 intre Hillary Clinton si John Podesta, fost consilier al presedintelui Barack Obama, publicate de Wikileaks, reiese ca in acea zona Statele Unite ar avea ca intentie formarea unui stat kurd autonom, de-a lungul granitei cu Turcia. Noul stat kurd ar imparti cu guvernul irakian bogatiile energetice din jurul Mosul si Kirkuk.

Citeste si:

John Podesta este actualul presedintele al campaniei prezidentiale din 2016 pentru Hillary Clinton. Anterior, Podesta a servit si in calitate de sef al Statului Major al presedintelui Bill Clinton. Din acelasi email, aflam luptele ar urma sa se concentreze in jurul lui Assad, inconjurat de fortele kurde Peshmerga (in colaborare cu trupele rebele FSA - Free Syrian Army - sustinute de SUA).

Totodata, Hillary Clinton scrie ca detine informatii potrivit carora statele bogate din Golf finanteaza activitatile teroriste ale Statului Islamic. "In timp ce operatiunea militara avanseaza, trebuie sa ne folosim de avantajele diplomatice si ale serviciilor secrete pentru a pune presiune asupra Guvernelor din Qatar si Arabia Saudita, care finanteaza in mod clandestin Statul Islamic si alte grupari radicale sunnite din regiune".

Cheia geopolitica a alegerilor prezidentiale din Statele Unite

De aceea, poate ca rezultatul alegerilor prezidentiale din Statele Unite este mai important ca oricand pentru a evita un conflict nuclear intre cele doua mari puteri. "Daca Statele Unite va continua linia Obama-Clinton nu intrevedem nicio iesire dintr-un culoar al ostilitatii care va duce inevitabil catre un nou razboi. Iar marii perdanti nu vor fi americanii, ci romanii, polonezii, balticii si in general tarile mici de frontiera", potrivit unui articol publicat pe Deutsche Welle.

Este vadit ca linia actuala de agresivitate tot mai mare nu va putea avea un final fericit si ca se inscrie periculos intr-o logica a razboiului. Drept urmare, Sursa citata subliniaza ca nu exista o veste mai buna pentru Romania si pentru Est, in general, decat intentia candidatului republican, Donald Trump, la presedintia americana, de a pacifica relatia cu Rusia.

"Dupa incheierea Razboiului Rece, politica noastra externa a deviat grav. Nu am reusit sa cream o viziune noua pentru timpuri noi. De fapt politica noastra externa a devenit treptat tot mai putin coerenta. Logica a fost inlocuita cu stupiditatea si aroganta, ceea ce ne-a dus din dezastru in dezastru, incepand cu Irak, continuand cu Egipt si Libia si incheind cu tactica presedintelui Obama in Siria. Fiecare dintre aceste actiuni a contribuit la declansarea haosului si a oferit pentru Statul Islamic conditiile necesare ca sa creasca si sa prospere. Iar toate aceste greseli s-au bazat pe ideea periculoasa ca am putea instaura democratii de tip occidental in tari care nu au experienta necesara sau dorinta de a deveni astfel", a spus Donald Trump, citat de Deutsche Welle.

In continuare se arata ca "Europa occidentala care il critica astazi pe Donald Trump, considerandu-l cea mai respingatoare varianta, ar putea sa vada in cuvintele sale o nesperata confirmare a propriilor sale conceptii de acum peste un deceniu, care imbinau loialitatea fata de valorile Occidentului cu un necesar scepticism. Nu poti impune oricui valorile tale fara ca, prin violenta implicata, sa le tradezi tu insuti. Dar Europa a intrat intr-o perioada de confuzii si divergente parand ca nu se mai intelege pe ea insasi".

Gorbaciov a declarat recent ca escaladarea tensiunilor dintre Statele Unite si Rusia a adus lumea intr-un "punct periculos". "Nu vreau sa ofer recomandari concrete, dar doresc sa subliniez faptul ca asta trebuie sa inceteze. Trebuie sa reluam discutiile, sistarea acestora a reprezentat cea mai mare greseala", a adaugat acesta. In acest sens, Vladimir Putin a semnat lunea trecuta un decret prin care suspenda acordul din anul 2010 ce prevede distrugerea plutoniului folosit pentru arme nucleare, invocand actiuni "neprietenoase" din partea Washingtonului care au condus la deteriorarea relatiilor. In acelasi timp, Ministerul rus de Externe a respins acuzatiile Statelor Unite ca fiind "lipsite de fundament" cu privire la presupusele crime de razboi din Siria.

Revenind la articolul din Deutsche Welle, autorul conchide ca "Donald Trump a fost prea multa vreme privit din prisma presei progresiste cu agenda mioapa si egoista. Ar fi timpul sa privim lumea cu ochii nostri, larg deschisi".

Sursa foto: Alones / Shutterstock