Finlanda a propus o interdictie care sa se aplice in toata Uniunea Europeana si care sa limiteze numarul orelor de munca la 60 pe saptamana, de la 78 cat este in prezent, informeaza pagina electronica monstersandcritics, potrivit NewsIn. Pe de alta parte, exceptie de la aceasta directiva vor face fermierii, directorii de companii, agentii de politie si alti angajati care opereaza activitati in regim de urgenta, a relatat cotidianul The Telegraph.

Premierul britanic TonyBlair si-a exprimat intentia de a negocia pentru cresterea numarului orelor de munca prevazut de directiva finlandeza si pentru a-l aduce la 70 pe saptamana. Grupurile de afaceri britanice au argumentat ca economia statului a fost mai sanatoasa decat a altor state ale Uniunii tocmai datorita faptului ca angajatii sunt mai flexibili in privinta orelor de munca si a conditiilor.

Marea Britanie a cerut in trecut sa fie exclusa de la aplicarea directivei care limiteaza orele de munca la 48 in timpul zilelor lucratoare. Propunerea Finlandei va extinde aceasta restrictionare anterioara, reducand numarul orelor de munca de la 78 la 60 pe saptamana.

Presedintia finlandeza a UE spera sa rezolve, la data de 7 noiembrie, problema orelor de munca maxime autorizate in Uniune si marja de manevra lasata angajatorilor pentru a negocia, in fiecare caz particular, cu angajatii lor, daca timpul de lucru saptamanal poate depasi 48 de ore.

Finlanda a profitat de o intalnire cu partenerii sociali, cu ocazia intrunirii informale a conducatorilor UE de la Lahti, pentru a evoca, in linii mari, propunerile care vor fi discutate, pe 7 noiembrie, la Bruxelles, la reuniunea speciala a ministrilor europeni ai muncii. Comisarul european pentru munca, Vladimir Spidla, a estimat ca exista posibilitati de compromis. "Exista o posibilitate de compromis", a declarat Spidla.

Statele membre UE incearca de doi ani sa revizuiasca directiva europeana referitoare la timpul de lucru si nu au ajuns la o apropiere a pozitiilor lor, cu privire la posibilitatile de derogare individuala de la plafonul de 48 de ore, care pot fi negociate, in fiecare caz particular, intre angajator si angajat.

Cealalta tabara, al carei reprezentant principal este Londra, refuza sa ia in considerare posibilitatea abolirii acestora, in numele libertatii de alegere si al competitivitatii economice. Textul defineste exigentele minime care trebuie sa fie respectate de statele membre, fara a pune in discutie dispozitiile mai protectoare pentru lucratori, cum este saptamana de lucru de 35 de ore, in Franta.