Daca fizic denominarea nu e mai mult decat o taiere de zerouri de pe bancnote si de pe facturi - mai mult treaba Bancii Nationale si a comerciantilor -, in plan mental, transformarea salariilor si preturilor de milioane de lei in sute de lei s-ar putea sa aiba o inertie mult mai mare. Polonia a experimentat si ea denominarea, acum aproape zece ani, cand a taiat tot patru zerouri din coada zlotului. Potrivit secretarului I al Ambasadei Poloniei la Bucuresti, Wlodzimierz Kurowski, la patru ani de la denominare, polonezii inca mai transformau preturile noi pe care le vedeau si salariile noi pe care le luau in moneda veche.

"Denominarea in sine nu a fost un proces greu, dar obiceiurile sunt adanc inradacinate. Oamenii converteau mereu banii noi in bani vechi si luau in continuare salarii si pensii de milioane de zloti", ne-a declarat dl. Kurowski. Daca ar fi sa ne luam dupa experienta poloneza, patru luni de afisare duala a preturilor inseamna patru ani in plan mental. Intre timp, polonezii s-au obisnuit cu zlotul cel nou. Acum, abia asteapta sa treaca la euro, moment prevazut pentru 2009, obositi si incomodati in afaceri, dupa cum explica oficialul polonez, de fluctuatiile permanente si imprevizibile ale cursului de schimb.

"Urmarim permanent zlotul, ba creste, ba scade, abia asteptam sa se termine cu asta". In conditiile in care cea mai mare parte a comertului polonez se desfasoara cu statele Uniunii Europene (80 la suta din exporturi si 69 la suta din importuri), impredictibilitatea cursului de schimb afecteaza semnificativ climatul de afaceri.