Primele picaturi de petrol din Azerbaijan au curs, ieri, pe conducta care va lega Marea Caspica de Marea Mediterana. Conducta porneste din Baku, capitala Azerbaidjanului, trece prin Tbilisi, capitala Georgiei si ajunge la Marea Mediterana in portul turces Ceyhan. Importanta pentru Statele Unite a acestei conducte este demonstrata de faptul ca la ceremonia de inaugurare de la Baku a participat si secretarul american al Energiei, Sam Bodman.
Este un pas inainte in securitatea energetica a regiunii - Sam Bodman, secretarul Energiei din SUA
Totul a inceput in 1994, prin semnarea unui acord pentru explotarea zacamintelor petroliere din zona Marii Caspice. In 1997 a fost creat un grup de lucru, iar in acelasi an a inceput explotarea de pe platforma petroliera Chirag-1. Arhitectii au inceput sa lucreze la planurile pentru ruta Baku-Tbilisi-Ceyhan in noiembrie 2000.
Proiectul a transformat situatia geopolitica din Caucaz si impactul acestuia este deja resimtit in Asia Centrala, remarca observatorii citati de The Independent. Proiectul BTC (Baku-Tbilisi-Ceyhan) a creat tensiuni intre Statele Unite si Rusia, a declansat instabilitate politica in statele traversate de conducta si in cele invecinate acestora si a starnit ingrijorare in privinta poluarii mediului inconjurator.
Initial, pentru transportarea petrolului caspic spre Vest au existat trei planuri: o ruta nordica (prin Rusia), alta sudica (prin Iran) si traseul prin Azerbaidjan, Georgia si Turcia. Aceasta din urma ruta a fost castigatoare pentru ca era singura care putea garanta Statelor Unite si aliatelor sale un control. Conducta aceasta contribuie la cresterea productiei de petrol a lumii, a declarat, recent, secretarul american al Energiei, Sam Bodman.
Lungimea conductei este de 1.760 km (445km in Azerbaijan, 245km in Georgia si 1.070km in Turcia), diametrul este de 1,06 metri in Azerbaidjan, 1,16 metri in Georgia, iar in Turcia ajunge la 86 de cetimetri. Capacitatea este de un milion de barili pe zi sau de 50 de milioane de tone pe an. Durata de exploatare este estimata la 40 de ani, iar pentru constructia ei au fost cheltuite 3,6 miliarde de dolari. La terminalul Sangachal din Baku sunt doua rezervoare uriase, o camera centrala de control si statia de pompare. La terminalul de la Ceyhan sunt sapte rezervoare de titei din care pot fi incarcate simultan doua petroliere de 300.000 tone dw. In Azerbaidjan sunt doua statii de pompare, in Georgia alte doua, iar in Turcia sunt patru. Viteza titeiului pe conducta este de 2 metri pe secunda
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
