Aceasta forma de mentinere in viata a companiilor falimentare prin metoda "debtor-in-possession (DIP)", a fost o forma populara si eficienta de finantare in cea mai mare parte a ultimului deceniu, in contextul in care creditorul companiei falimentare este primul care isi primeste banii inapoi dupa ce compania iese din faliment sau lichideaza activele.

In prezent, insa, companiile care intra in faliment realizeaza ca au foarte putine active care nu au fost deja oferite drept garantie creditorilor, facand dificila obtinerea finantarii DIP. In plus, tensionarea pietelor de credit, care e posibil sa fi contribuit la intrarea in faliment, a limitat disponibilitatea imprumuturilor dupa declararea falimentului.

"Cred ca faptul ca finantarea DIP a devenit mai greu de obtinut este un truism", a declarat Lisa Donahue, lider al unei firme de restructurare financiara.

"Companiile se indreapta catre faliment cu putine active ce pot fi folosite drept garantie pentru ca au numeroase alte imprumuturi garantate prin acestea", a spus Donahue. "Activele libere, pentru acoperirea garantiei unei finantari DIP sunt foarte greu de obtinut", a adaugat aceasta.

In plus, lipsa de lichiditate si concurenta fac imprumuturile DIP si mai greu de obtinut, ducand dobanzile si comisioanele la un nivel inacceptabil.

Citeste si:

Dobanzile percepute si comisioanele s-au dublat la 5-7% de la nivelul de 2,5%, in timp ce perioadele de creditare au scazut de la 2 ani la 6-12 luni.

Acest fapt face iesirea din faliment si mai dificila, a mai spus Donahue.

Procesul de consolidare de pe Wall Street nu a incurajat competitia. In acest an, JPMorgan a cumparat Bear Stearns, o mare parte din banca de investitii Lehman Brothers a fost preluata de Barclays, iar Merrill Lynch a negociat preluarea sa de catre Bank of America.

Fondurile de hedging si fondurile private de investitii au renuntat, de asemenea, sa acorde credite, a spus Bill Wexler, presedintele grupului national de consultanta din cadrul BBK.