Rezervele, ratingurile actiunilor, precum si sansele de redresare a Shell se reduc in urma fiecarei declaratii a managementului. Cu venituri nete record de 18,5 miliarde de dolari si dividende promise, aferente exercitiului 2004, de zece miliarde de dolari, actiunile companiei Royal Dutch/Shell scad dramatic. Aprecierea la bursa depinde in special de viitorul companiei si mai putin de cifre absolute. Actionarii au motive serioase de ingrijorare, pentru ca, dupa reducerea rezervelor cu 23%, anuntata anul trecut, care a dus la caderea a trei capete de manageri, a venit o noua reducere.

Jeroen van der Veer, actualul manager, a anuntat la inceputul lunii februarie inca o scadere, cu 10%, a rezervelor viabile. Mai mult decat atat, rezervele de titei care se consuma anual trebuie inlocuite, iar rata de inlocuire a rezervelor Shell pe 2004 este de numai 25%, fata de 100% a concurentilor sai, BP sau Exxon. Profiturile excelente ale companiei Shell se datoreaza cresterii pe plan mondial a pretului petrolului. Pe termen lung, aceste rezultate se pot repeta fie prin scaderea costurilor pe produs, lucru realizat de Shell prin fuziunile dintre 1998 si 2001, fie prin cresteri extensive, adica o productie mai mare. Acest fapt este dificil, deoarece depinde de succesul activitatii de explorare si de capacitatile de productie, dar mai ales de management, iar aici se pare ca Shell are probleme.

Potentialul de petrol exploatabil pe glob se afla in proportie de 80% in proprietatea companiilor de stat. De aceea, transnationalelor petroliere precum Shell, nu li se impun numai preturile, controlate de OPEC, ci si regulile. Negocierile sunt tot mai dificile, pe masura ce se intaresc pozitiile companiilor de stat, capabile sa isi acopere ineficienta sub preturile in crestere, si influenta tarilor importatoare de petrol. India si China, de exemplu, concureaza direct cu Shell pentru obtinerea de rezerve si au, de asemenea, o pozitie privilegiata pentru ca au parghii politice si un grad de libertate financiara diferit. Prin urmare, afacerea Shell scade in dimensiuni.

Ratingul actiunilor urmeaza panta descendenta deoarece marii jucatori si analisti iubesc ritmurile rapide de crestere a afacerilor, schimbarile de clasamente spectaculoase, datorate abilitatilor manageriale in lupta pentru resurse, si strategiile credibile. In aceste conditii, Shell prezinta un mare dezavantaj pentru actionari.

Jeroen van der Veer incearca sa ii consoleze prin rascumpararea de actiuni in valoare de 3-5 miliarde dolari si prin investitii anuale de zece miliarde de dolari in exploatare. Acesta mai promite si achizitii de companii mai mici, facute cu banii obtinuti din vanzarea unor activitati conexe afacerii cu petrol.