Majoritatea statelor din vestul Europei renunta rand pe rand la sistemele generoase de asistenta sociala si se lupta cu rate mari ale somajului. Suedia, Finlanda, Norvegia, Danemarca si Islanda au reusit sa gasesca un echilibru intre cresterea economica si salariile mari.

Poate cea mai izbitoare asemanare intre tarile nordice, dupa bunastarea omniprezenta, este ponderea mare a statului in economie. Institutiile guvernamentale din Norvegia, Suedia si Danemarca sunt “responsabile” pentru mai bine de o treime din totalul angajarilor, in timp ce guvernul finlandez angajeaza mai bine de un sfert din toti lucratorii. Aceasta particularitate a nordicilor este surprinzatoare, daca ne gandim ca, de mai bine de un sfert de secol, statele occidentale sunt implicate intr-un proces masiv de privatizare a industriilor cheie, fapt ce a diminuat numarul salariatilor de stat. De altfel, in Uniunea Europeana, statul angajeaza in medie circa 17% din totalul lucratorilor, cu aproximativ 10 procente mai putin decat in tarile nordice.

Totusi, prezenta masiva a statului nu a impiedicat economiile nordice sa fie foarte competitve pe plan international. Producatorii din aceste state s-au axat de mult timp pe produsele cu valoare adaugata mare si au cautat avantaje competitve in restul lumii.

Migrarea fabricilor catre alte destinatii nu a determinat insa cresterea exploziva a somajului. Constransi de propriile piete nationale, modeste din puncte de vedere al marimii, sa se dezvolte pe seama exporturilor, producatorii nordici au fost printre primii care au profitat de globalizarea schimburilor comerciale. Un studiu realizat de confederatiile industriale din cele cinci tari arata ca firmele care si-au relocat activitati in zone cu salarii reduse au continuat sa angajeze personal din tara mama ca efect direct al dezvoltarii. Mai mult, firmele care au delocalizat activitati in alte regiuni au angajat in propria tara mai multi lucratori decat companiile care s-au multumit sa isi desfasoare activitatea doar pe piata interna.

Pentru a ramane competitivi, nordicii au investit enorm in cercetare si dezvoltare. Ca procentaj al cheltuielilor pentru acest sector din totalul PIB-ului, Suedia si Finlanda se situeaza cu mult inaintea Japoniei sau a SUA. Pentru a sustine acest efort, sistemul de invatamant nordic a primit bani cu generozitate de la stat. Acest sector devine cheia succesului viitor al tarilor nordice, din moment ce economia acestora elimina slujbele bazate pe cunostinte de nivel mediu si creaza posturi de inalta calificare.

Accentul pus pe cercetare si sustinerea acesteia cu ajutorul unui sistem modern si flexibil de invatamant a facut ca diferenta dintre valoarea exporturilor si cea a importurilor sa incline in favoarea statelor nordice. In ultimul timp insa, preturile produselor care inglobeaza tehnologie avansata au scazut. Producatorii nordici sunt nevoiti deci sa caute noi produse si servicii care sa asigure marje de profit superioare celor realizate de fabricantii ce se bazeaza pe forta de munca ieftina.

Cine sunt insa beneficiarii outsourcing-ului provenit din tarile nordice? Restul Europei Occidentale ocupa primul loc, cu circa 40 la suta din totalul activitatilor. Urmeaza Europa Centrala si de Est, care absoarbe cam o treime din activitatile economice “exportate” de tarile nordice. Asia de Est ocupa locul al treilea, preluand cam un sfert din outsourcing-ul nordic.

Printre piedicile cele mai importante in calea pastrarii conditiilor de viata a cetatenilor nordici se numara inflexibilitata pietei muncii, in special in Suedia. Studiul confederatiilor patronale din regiunea nordica propune o crestere a diferenetei dintre salarii si ajutorul social, pentru a spori motivarea muncii. Mai mult, este necesar ca diferentele de remunerare a diferitelor slujbe sa fie mai mare. O alta piedica in calea succesului pe termen lung al regiunii nordice este nivelul mare al taxelor. Acestea incep sa descurajeze firmele, care cauta tot mai des paradisuri fiscale sau tari mai comode, precum cele din estul Europei, pentru a-si declara profitul.

Dincolo de aceste obstacole, succesul nordicilor va depinde, in mai mare masura ca pana acum, de calificarea fortei de munca. Evident, invatamantul va juca un rol crucial, fapt care ar trebui sa dea de gandit si guvernantilor nostri.

Tarile nordice domina topul bogatei mondiale

Cele cinci natiuni din nordul Europei au reusit sa faca fata cu succes procesului de globalizare. Producatorii nordici s-au axat pe exporturile tehnologice, cu valoare adaugata mare, fapt care i-a protejat de reducerea dramatica a preturilor de pe pietele unde se afirma firmele chinezesti. Patronatele atrag atentia insa ca, fara o piata a muncii flexibila, castigurile aduse de globalizare vor fi anulate de cresterea somajului pe plan intern. O alta problema a firmelor nordice este nivelul de taxare, care ar putea provoca migrarea masiva a afacerilor catre Asia.

Ponderea investitiilor In cercetare si dezvoltare din totalul PIB

Pastrarea avantajelor competitive presupune investitii masive in cercetare si dezvoltare. Specializarea internationala a muncii distruge in tarile nordice locurile de munca ce presupun cunostinte medii in favoarea celor bazate pe cunoastere. Pentru a mari nivelul de pregatire a fortei de munca, statele nordice investesc masiv in sistemul de invatamant de stat. Colaborarea dintre centrele de cercetare finantate din fonduri publice si firme a asigurat de-a lungul anilor competitivitatea economiilor nordice. Ca procentaj al cheltuielilor pentru cercetare si dezvoltare din totalul PIB-ului, Suedia si Finlanda se situeaza cu mult inaintea Japoniei sau a SUA.