La final de sezon, Presedintia britanica a Uniunii Europene rateaza inca un compromis. Desi constiente ca pierd teren in batalia competitivitatii mondiale, statele membre raman inflexibile in fata propunerii de incarcare a programului de lucru al cetatenilor europeni.

La final de sezon, Presedintia britanica a Uniunii Europene rateaza inca un compromis. Desi constiente ca pierd teren in batalia competitivitatii mondiale, statele membre raman inflexibile in fata propunerii de incarcare a programului de lucru al cetatenilor europeni.

In timp ce ministrii muncii si protectiei sociale din statele membre incercau sa ajunga la o intelegere, concernul european EADS a anuntat ca planurile sale investitionale de perspectiva vizeaza China, nu Uniunea Europeana. Daca nu se razgandeste si isi delocalizeaza productia de avioane, EADS da inca o lovitura pietei muncii europene, aliniindu-se celorlalte companii care, avand de ales intre cele 1.441 de ore cat munceste anual un francez, spre exemplu, si cele 2.308 de ore lucrate anual de un muncitor chinez, au optat pentru cel din urma. Nu aducandu-l in Europa, ci exportandu-si capacitatile de productie in China, cu pretul lasarii somerului francez in sarcina sistemului de protectie sociala european.

In esenta, in acest moment, la asta se reduce toata discutia pe marginea aplicarii obligatorii a directivei timpului de lucru: Uniunea Europeana face rabat la protectia sociala excesiva care forteaza companiile sa caute piete ale muncii mai ieftine in afara granitelor continentului sau isi asuma riscurile “desertificarii economice”.

Gandita ca un scut de protectie a angajatilor impotriva abuzurilor patronatelor, directiva timpului de lucru stabileste reguli clare de ordonare a activitatii. Doar una dintre ele este extrem de controversata si se refera la obligarea statelor membre de a impune angajatorilor practicarea unui program de lucru de maximum 48 de ore pe saptamana. Face totusi o exceptie, stipuland ca numarul obligatoriu de ore de munca poate fi depasit doar daca angajatii sunt de acord. Marea Britanie este singura tara care profita de aceasta facilitate, in sensul ca, in mod constant, contractele de munca prevad derogarea de la directiva.

Sursa: http://www.capital.ro/index.php?a=22442&shift=1