Wall-Street: Sunteti in Romania de mai bine de 12 ani, cu ce v-ati ocupat inainte de a ajunge aici?

M-am nascut la Boston, nu fusesem in Romania si in tot acest timp nu am vorbit niciodata romana acasa. Am absolvit Business School in ‘83 si am intrat la Wall-Street, un domeniu foarte activ, agitat, mai ales ca era inceputul nebuniei din anii ’80. Venind la Boston College, care este o universitate cunoscuta, am vrut sa-mi fac o cariera. Am intrat astfel intr-o piata de marfuri: petrol, benzina, aur, etc, unde am stat aproximativ 7 ani. In perioada ‘89 era o turbulenta in Europa de Est, inclusiv in Romania. Am plecat de la Wall-Street si m-am gandit ca in Romania exista o oportunitate pe care nu o voi regasi niciodata in viata mea: renasterea unei tari din Europa. A fost o curiozitate pe care mi-am satisfacut-o. Toti prietenii mi-au spus ca sunt nebun, ca renunt la un job foarte bun, bine platit.

Dupa Universitate am zis sa fac ceva pe comunicare mai ales ca aveam specializare pe Finante si Marketing, pentru ca mi-au placut intotdeauna aceste domenii. De aici s-a nascut a agentie mica de publicitate care in doi ani a devenit Saatchi&Saatchi si care initial s-a numit Centrade.

Wall-Street: Agentia de publicitate a fost prima investitie a dumneavoastra in tara?

Am fost implicat in mai multe proiecte media, in aceasta perioada nu era nimic la televizor si am adus in Romania programe de televiziune ca Guiness Book sau Dallas. Astfel, prima mea investitie aici a constat in sponsorizarea unor programe de televiziune aduse pe piata romaneasca. Publicitate pot spune ca nici macar nu exista atunci, in adevaratul sens al cuvantului.

Wall-Street: Cum s-a implicat Saatchi&Saatchi in evolutia publicitatii la noi in tara?

Deschiderea Europei Noi a fost bine-nteles atractiva pentru o firma ca Saatchi&Saatchi si nu numai; mai erau pe piata Leo Burnett, Grafitti BBDO, si asa mai departe. Saatchi a venit intr-o vizita aici si m-am intalnit cu ei. Din trei oferte printre care si DDB si Ogilvy, i-am ales pe ei, considerand ca este cea mai potrivita agentie pentru noi, cu o personalitate care-mi placea si astfel am semnat contractul.

Wall-Street: Advertising-ul autohton, este facut pentru festivaluri sau in scop comercial, pentru consumatori?

Daca vin si fac un spot pentru un client si spotul respectiv este creativ, are toate meritele sa fie premiat la un festival. Evident, putem spune ca industria noastra este foarte creativa dar exista o lipsa de maturitate pe piata pe care trebuie sa o cofruntam. Aceasta lipsa va disparea dar este o chestiune de educare, necesita timp, si pentru ca suntem in plina dezvoltare, piata de publicitate este un fel de oglinda a pietei in general.

Wall-Street: Cum vedeti evolutia publicitatii in Romania, in ce stadiu se afla si ce sanse are pe viitor?

Cand facem o analiza despre publicitatea din Romania, putem spune cu certitudine, mai ales dupa un festival precum Portoroz de anul acesta si de anul trecut, ca mergem pe drumul cel bun. In acelasi timp, daca ne uitam la spoturi in general, nu putem spune ca Romania are cele mai bune spoturi si vorbesc aici de creativitate si de calitate, in general. Daca vorbim despre cantitate, suntem pe primul loc. Am auzit acum ca se discuta despre McCann si despre faptul ca ar fi castigat Grand Prix-ul la Portoroz cu ghost-uri. Important este ca a castigat si a demonstrat ca poate mai mult decat concurentii sai. Acelasi lucru s-a intamplat anul trecut cu Leo Burnett. Asta nu inseamna ca Leo Burnett sau alte agentii precum Grey, Ogilvy sau Saatchi&Saatchi nu au mai fost creative anul acesta.

Wall-Street: Ce apreciati cel mai mult de la un client?

Intelegere. Daca pot discuta cu el intr-un mod deschis si cu bun simt, este un cadou mai frumos decat cel de Craciun.

Wall-Street: Pot fi considerati romanii consumatori de publicitate?

Nu stiu in ce masura consuma romanii publicitate, cert este ca sunt mari consumatori de media. Romania este inca o tara saraca si daca vorbim de entertainement, majoritatea oamenilor din Romania se uita la televizor. Asta isi permite populatia pentru ca este putin probabil ca romanii se pot duce fara probleme in fiecare seara la restaurant. Astfel ca televiziunea a ramas un mod de distractie pentru majoritatea populatiei. Bine-nteles ca putem vorbi despre cultura romaneasca si piata, ce facem aici nu se intampla in S.U.A. si nici in Japonia sau in alte tari si asta pentru ca avem o cultura proprie, o mentalitate diferita si de aceea avem un formular particular pentru piata noastra.

Wall-Street: Care este pentru Saatchi&Saatchi cel mai ravnit festival de publicitate?

Citeste si:

Eu cred ca Portoroz si Ad'Or. Noi facem parte din comitetul de organizare al Ad'Or si suntem mai stricti pentru ca stim ce se intampla aici, stim exact ce se apreciaza la acest festival, mai ales faptul ca este foarte greu sa fie inscris in competitie vreun Ghost. Dar aici intervine juriul care decide si oamenii care fac parte din juriu in general, au destul de multa experienta si sunt destul de destepti sa vada daca exista vreun ghost sau nu.

Wall-Street: Cat despre Cannes…

Este mult mai greu la Cannes, pentru toate agentiile din Romania, sa castige premii. Daca vorbim despre acest festival vorbim despre cel mai ridicat nivel din intreaga lume. Chiar daca esti castigator la Portoroz, Ad'Or sau Golden Drum, sunt sanse reduse sa castigi la Cannes. Eu sunt constient de faptul ca productiile mele de pana acum nu au sanse la acest festival. Si nici nu vad vreun spot din Romania care ar putea castiga.

Wall-Street: Care au fost cele mai mari reusite ale Saatchi&Saatchi la festivalurile de publicitate?

Nu putem spune ca suntem o agentie care a castigat foarte multe premii. La Portoroz nu am luat pana acum nimic, am castigat la Ad'Or si la Effie. Suntem insa o agentie echilibrata, suntem buni la creatie, strategie, client service. S-a facut un studiu divizat pe diverse criterii, studiu in urma caruia Saatchi nu a iesit pe primul loc insa a iesit printre primele trei nume, la toate categoriile.

Wall-Street: Este mai usor sa promovezi un produs, un brand bine cunoscut, dar care abia isi face intrarea pe piata autohtona sau un “nou nascut”?

Un “nou nascut” este mai interesant pentru ca se porneste de la zero. Sunt mai multe pasuri pentru un “nou nascut” decat pentru un brand deja stabilit pe piata, care are deja o strategie, o personalitate a brand-ului. Abordarea acestor brand-uri este in general la fel. Cand este vorba de un brand mare vorbim de adaptare si introducere a acestuia pe o piata noua.

Wall-Street: Care considerati ca este cel mai puternic brand mondial, eventual un lovemark si care este procesul de formare a unui lovemark?

Este usor de raspuns, este unul dintre clientii mei, Toyota, care a devenit un lovemark pentru mine. Fiecare brand este diferit. Strategia consta de fapt in gasirea unei imagini a unui brand care sa poata defini un lovemark adica un brand rational si emotional. Este un brand iubit, bun, de calitate si atat de aproape de consumator incat va fi cumparat in orice conditii. Este totusi un lucru foarte greu sa definesti un lovemark.

Wall-Street: Puteti nominaliza un lovemark din Romania?

Pampers. Un brand specific romanesc nu stiu inca sa se fi transformat in lovemark.

Wall-Street: Sunteti unul dintre fondatorii International Advertising Association (IAA). De unde a venit idea acestei asociatii si care este scopul ei?

A fost o initiativa in urma unor discutii care aveau loc pe piata. Era vorba de o intalnire a oamenilor din agentii intre care nu exista un dialog real si am vrut sa creez posibilitatea acestuia intre niste oameni care nu se cunosteau deloc, care probabil isi facusera o impresie gresita unul despre celalalt. Intentia a fost sa ne putem aduna toti la o masa pentru a discuta. Aceasta asociatie s-a facut numai la nivel de agentii, ulterior dezvoltandu-se pe partea de media si de clienti.

Wall-Street: Sunteti implicat in foarte multe proiecte de responsabilitate sociala, organizatii, proiecte de voluntariat, membru in board-ul comisiei Fulbright, organizatia United Way, sustineti programe educationale si sprijiniti asociatii precum AIESEC, Asebuss, Junior Achievent, Raising Stars sau Advice, sunteti implicat in activitatea IAA si RAAA, care vi se par totusi cele mai importante proiecte carora le dedicati cel mai mult timp?

Toate sunt importante, din pacate nu am suficient timp pentru ele dar toate sunt importante. Acum am fost ales presedinte al United Way Romania. Sunt implicat in aceste programe de voluntariat pentru ca le consider importante nu numai pentru mine ca persoana dar si pentru business. Masura implicarii nu se face numai prin bani m-am bagat in asta pentru ca am simtit ca trebuie sa ma implic. Avem succes in Romania si consider ca este important sa dam ceva inapoi. Cat despre proiectele de responsabilitate sociala, as putea sa spun ca ma implic cu bani, prentru ca este cel mai usor, pana la urma un cec il scrii in cateva secunde. Dar de fapt, implicare inseamna un efort serios, timp si suflet si am demonstrat ca putem face orice.

Venim dintr-o familie veche in Romania, la inceputul razboiului ne-a fost tot confiscat, am recuperat o mare parte din proprietati si am primit si o ferma la Adunati Copaceni, de 50 de hectare. Aceasta a fost donata bisericii pentru un centru pentru copii ai strazii. Eu nu am habar despre cum sa cultiva porumbul. Fara sa incerc sa ma laud, este o contributie mica, insa o consider o demonstratie de implicarea noastra ca familie, si aici nu vorbesc de Radu Florescu ci de familia Florescu.