Petrica Grama este un nume total necunoscut pentru opinia publica. Un om în vârsta, foarte slab, care de 13 ani vine în fiecare zi cu autobuzul la Ministerul Finantelor, înainte de ora opt dimineata. Pleaca acasa dupa 12 ore de munca în spatele unui birou masiv, din lemn sculptat, mobila de patrimoniu. Fumeaza trei pachete de tigari pe zi. De 13 ani, Petrica Grama, directorul Directiei de Evaluare a Venitului Bugetului General Consolidat, calculeaza cât poate cheltui România într-un an.

Tot el negociaza, cu Fondul Monetar, veniturile statului. Nu-i place lumina reflectoarelor si a avut pâna acum o singura aparitie în presa. Accepta cu greu sa-i facem poze. Doar doua, ne roaga, si cel mai bine ar fi daca nici macar nu ar fi publicate. Nu crede ca are vreun drept sa-si aroge merite, considerând ca toate succesele înregistrate se datoreaza celor 24 de finantisti pe care îi conduce. Cel mai dificil buget la care a lucrat a fost cel din 2005, din cauza deselor schimbari legislative. Au fost elaborate nu mai putin de 21 de variante. Deocamdata.

De ce se spune ca sunteti omul care face si desface bugetul?

În primul rând, eu sunt directia care elaboreaza numai veniturile bugetului general consolidat. În principiu, în momentul când se elaboreaza un buget, se pleaca de la venituri. Trebuie sa stii neaparat veniturile, apoi poti sa stabilesti politic deficitul si apoi cheltuielile. Ai un deficit mai mare, si cheltuielile sunt mai mari. Nu stiu daca se spune chiar ca fac si desfac bugetul... la noi se elaboreaza toate bugetele de venit. Treaba este destul de complexa. În general, plecam de la programul de guvernare, care da liniile mari. De aici, Comisia Nationala de Prognoza elaboreaza programul economic. De exemplu, acum, pentru perioada 2006-2009, la ora actuala, putem sa spunem ca avem bugete pâna în 2009, si pe cheltuieli, si pe venituri, la toate cele patru bugete.

Care este „chimia“ bugetului? Se porneste de la programul politic sau de la banii disponibili?

Ca sa poti sa elaborezi un venit, trebuie sa ai un program politic, care înglobeaza concepte economice: de exemplu, se reduce CAS cu 10 puncte procentuale pâna în 2009. Atunci stii ca, în momentul asta, politicul trebuie sa ia decizia si sa stabileasca un calendar pe fiecare an. Dupa care se stabileste legislatia. Eu nu am voie sa bag în buget toate fanteziile care îi trec lui Grama prin cap. Trebuie sa am o lege. În al doilea rând, trebuie neaparat sa am un program economic, pe care mi-l face Comisia Nationala de Prognoza, si îmi spune dezvoltarea pentru fiecare, cresterea economica, sau PIB-ul, cum îl stie toata lumea.

Bugetul de Craciun

Cum a fost în 2004, când v-ati trezit ca trebuie sa refaceti calculele la buget? V-a prins exact de Sarbatori... Ati mai avut Craciun, Revelion?
La acel moment aveam deja un buget aprobat în parlament, a mers destul de repede atunci, si a trebui sa-l refacem imediat cu cota unica pentru profit si venit. Aceste doua modificari de cote trebuiau evaluate întâi, sa vedem exact cât pierdem. Dar s-a muncit bine, când a trebuit, si s-a putut face. A fost o colaborare foarte buna atunci, imediat dupa numirea guvernului. Din întâmplare, am fost invitat sa particip la discutii pe aceste modificari legislative. Eu aflam masura care se prefigura si atunci veneam acasa la mine, la birou, si puneam imediat oamenii la treaba sa calculeze infuentele, pentru ca o pierdere prea mare de venituri nu ar fi fost convenabila pentru buget. Dupa care le rediscutam. Am lucrat foarte bine, au înteles fenomenul si au cuplat la ce am zis si atunci s-au putut lua masurile si echilibra bugetul.

Ce s-a întâmplat de fapt. În momentul în care s-a facut bugetul pentru 2005, el s-a bazat pe un PIB de 5,3. La începutul anului 2005, când faceam deja niste socoteli si vedeam cum echilibram bugetul, anul 2004 s-a terminat cu o crestere economica de 8,3%. Din cresterea PIB-ului a rezultat o crestere mare de venituri. Si atunci au acoperit pierderile... pentru ca cele mai mari pierderi fata de programul initial pe 2005 le-am avut într-adevar la profit si la impozitul pe salarii.

Încasarile din 2005, care sunt foarte bune, au demonstrat ca evaluarea noastra a fost corecta. Cresterea economica este reala si în 2005, asa cum a fost prognozata, dar s-a mai întâmplat un fenomen: schimbându-se echipa care se ocupa de colectarea veniturilor, s-a colectat mult mai bine, a existat si o colectare din creante mult mai buna. Acestea sunt cauzele pentru care veniturile sunt foarte, foarte bune.

Nu am înca ultimele date statistice, pentru ca o luna am fost în parlament cu bugetul, dar, daca îmi aduc bine aminte de o cifra, la opt luni Statistica daduse o crestere de vreo 18% a vânzarilor, ceea ce înseamna fantastic de mult. Asta înseamna fie ca au fost bani, fie ca au crescut foarte mult vânzarile pe credit de consum. Una din doua.

Care este diferenta între cifra politica si cea economica?

Nu exista cifra politica. Eu, de când sunt în ministerul acesta, nu am avut o ingerinta politica asupra veniturilor mele, ca sunt prea mici, fiindca în momentul acela trebuie neaparat sa mi se argumenteze si sa mi se demonstreze. Eu iau veniturile, le pun în retea si le spun: „Tati, astea sunt“. Exista si discutii pentru majorarea lor, dar cel care îmi cere asta trebuie sa vina cu argumente.

Hai sa-ti mai spun o chestie: de vreo 12 ani negociez cu FMI-ul, pe venituri. Numai eu negociez cu FMI-ul veniturile, si acolo nu merge. Daca vreti sa stiti, ei îmi verifica si înmultirile facute. Si întotdeauna ei sunt cu veniturile sub veniturile mele. Ei sunt mult mai pesimisti decât mine. Eu ma consider rational, nici optimist, nici pesimist, desi câteodata ar trebui sa fiu optimist.

Cate bugeturi de venituri ati facut pâna acum?

Nu stiu, am facut multe (se uita la dulapurile din încapere)... daca deschizi usile de acolo, sunt anii pusi la rând. La elaborarea unui buget, spre exemplu pe 2006, sunt la varianta 10. La 2005, am ajuns

la varianta 21. Pentru 2006, dupa ce s-a aprobat prin parlament, eu mai lucrez la el. Îmi apare o lege, imediat fac modificarea daca îmi ataca un venit.

Politica si tutun

Oamenii politici, conducerea ministerului, va consulta înainte de a adopta o lege?

În general, mi se trimite legislatia înainte, si atunci sunt obligat sa fac o evaluare, chiar daca pot, chiar daca nu pot. Sunt cazuri în care nu poti sa faci o evaluare. S-a bagat în 2005 un impozit pentru vânzarile imobiliare de specula, efectuate înainte de trei ani. Or, nu exista nicaieri vreo statistica, informatii, un istoric care sa dea o cifra exacta. Daca am o cifra a vânzarilor, iau pretul mediu, aplic procentul si am o estimare, cu riscul unor abateri, dar când nu ai nici o cifra, când datele sunt detinute doar de notari, si notarul nu are nici un interes sa-ti dea... Fumezi?

Da.

Fumati în birou?

Când este si adjunctul meu, nu, dar în rest da.

Cât fumati pe zi?

Trei pachete. De asta am si trecut la ultra-lights.

Când faceti bugetul, câte pachete fumati?

Tot trei. Încerc sa ma mai abtin, pentru ca si cu fumatul asta e o problema... M-am apucat destul de târziu fata de altii, prin facultate...

Poezia arhitecturii financiare

Ati facut ASE-ul. Ce visati sa faceti atunci, ce visati sa deveniti?

În primul rând, eu nu am vrut sa fac ASE-ul. Am vrut sa fac arhitectura, dar era un sistem cu burse, te trimiteau unde aveau ei chef. Pe mine ma trimisesera la mecanizarea agriculturii, la Craiova, si atunci am refuzat. Am facut ASE-ul, si nu regret, pentru ca am facut într-adevar ce mi-a placut mie. Sa-ti spun o chestie: evaluarea asta suna destul de rece si oricine se gândeste la contabilitati, la o meserie îmbâcsita, de adunari... Dar sa stii ca, daca nu ai un gram, nitel de poezie în tine, nu poti, fiindca esti pus câteodata în situatia de a face evaluari din ce nu ai, si le faci. Sunt anumite venituri pe care trebuie sa le faci, unde am reguli foarte precise, modele create pentru fiecare venit, facute aici, la noi. Le baga pe calculator si ies tabele, tabele, tabelase.

Preferati hârtia si creionul sau calculatorul?

Prefer sa lucrez cu calculatorul, dar când particip la diverse întâlniri nu merg cu laptop-ul (am si laptop), ci lucrez imediat cu creionasul si hârtiuta pentru ca, având experienta, am si dimensiunile unui venit în minte, îmi dau seama destul de repede de cifre.

Ati avut momente în care ati vrut sa va dati demisia?

Nu. Nu sunt fandosit. S-au mai întâmplat lucruri, ca într-o familie, te mai cearta, se întâmpla...

Cu care ministru ati lucrat cel mai bine?

Cu toti am lucrat bine. Nu am avut probleme.

„Nea Petrica“ si „dom’ director“

Cum vi se adreseaza ministrii?

Depinde de ministru. Remes îmi spunea „nea Petrica“. Era un ministru pe care nu prea puteai sa-l pacalesti. El a lucrat înainte în sectorul privat, a trecut la parlament, a fost deputat, a învatat foarte mult când era seful bugetului în parlament si când a venit aici stia foarte multe. Punea mâna pe creion. Nici pe ceilalti nu puteai sa-i pacalesti..., dar Remes, când îi aratai ceva, imediat statea, se gândea nitel, îsi facea niste socoteli în cap si îmi zicea: „Bai, nea Grama, te mai gândesti si tu, ma mai gândesc si eu“... Si atunci ma mai gândeam...

Dar Stolojan, care e considerat... hai sa spunem... mai distant?

Nu prea aveam relatii... Domnul Tanasescu îmi spunea „domnul Grama“. Au fost perioade când am lucrat direct la nivel de ministri, premieri adjuncti, am lucrat cu Videanu foarte bine, cu Pogea, acum, colaborez foarte bine, am lucrat foarte bine cu Isarescu. Isarescu îmi spunea „domnul director“. El, stii, e mai sobru, mai bancher... are gândirea aia rece, are o gândire sanatoasa, si de asta multa lume il judeca atunci când atrage atentia asupra încalzirii economiei, dar are dreptate, vedem dupa cum încasam la venituri.

Toti v-au mentinut pe post. V-ati gândit, daca ati pleca, ce s-ar întâmpla?

Nu s-ar întâmpla nimic. Ceasul trebuie sa mearga. Daca e bun, merge bine, daca nu, se poate gripa. Depinde cine va veni în locul meu.

Paradox: nu-i plac banii!

Ati avut oferte sa plecati în alta parte? În politica? În sectorul privat?

Au fost oferte, unele tentante, m-am gândit imediat ce as putea sa fac, si sa fac bine, am cumpanit, dar nu eram convins ca pot sa fac foarte bine lucrul pentru care probabil ma plateau foarte bine.

Nu v-au tentat nicidata banii?

Nu. Am un defect, si acesta este defectul meu, pe care probabil sotiile noastre ni-l reproseaza multora. Discutia asta cu sotia am terminat-o când eram mai tânar. I-am spus ca fac ce îmi place si nu merg sa fac ce nu îmi place.

Negociatorul

Prin minister se spune ca, daca plecati din Finante, nu mai are cine negocia cu FMI.

Nu stiu... vom vedea. Eu sunt adeptul teoriei ca nimeni nu este de neînlocuit. Am avut niste sefi la care îmi puneam problema ce se va întâmpla când vor pleca. Si au plecat oamenii linistiti, unii nici nu mai sunt în viata, si nu s-a întâmplat nimic, au venit altii... Ca va fi mai greu la început pentru cine va veni în locul meu, e adevarat, mai ales daca oamenii nu îl ajuta... pentru ca cel mai important lucru, dupa mine, este sa ai o echipa buna. Daca nu ti-ai facut o echipa ca lumea, s-a terminat.
Toata lumea spune ca negocierile cu FMI sunt foarte dure. În anumite domenii, în care nu am negociat eu, e posibil. La mine însa sunt niste negocieri serioase. FMI vine cu argumentele lui, are alt sistem de evaluare, mult mai simplu. Se si mira când vad evaluarile noastre, la amanunt, ei cred ca nu suntem prea zdraveni la cap... Au metode mult mai simple si, daca eu reusesc sa-i conving pe ei, întotdeauna iau cifrele mele. Daca nu reusesc, atunci e vina mea, atunci trebuie sa cedez eu. Nu mi s-au întâmplat prea multe de-astea, doar asa, de amorul artei, pentru ca si el trebuie sa-i raporteze sefului lui direct ca a câstigat doi trei-lei. În general, când a fost vorba de veniturile din executia bugetara, eu am fost mult mai aproape de realizari decât ei.

Sunteti considerat un sef bun sau un zbir? Va puneti subalternii sa stea peste program?

Depinde de om. Cei care ma considera în sinea lor rau nu mi-au spus-o niciodata. Toti mi-au spus ca sunt un sef bun. Nu am conceptia ca oamenii trebuie sa stea peste program, dar daca au de lucru si-am spus ca la opt seara vreau lucrarea, atunci o vreau. Pentru buget, acum, au stat foarte mult la serviciu, pentru ca daca aparea vreo problema legata de venituri trebuia sa sun aici, sa le spun ce sa faca. Daca cei de la parlament m-au dat afara la 6 seara, la 6.30 eram aici, si am stat pâna la 8 seara, ca în fiecare zi.

Ati vrut sa fiti arhitect. Mai pastrati legatura cu arta?

Am rupt aceasta legatura, nici timp nu mai am... Cand eram mai tânar, nu îmi scapa nici o expozitie, le stiam pe toate. Acum stau chiar si ma gândesc ca nu mai stiu exact unde e galeria Orizont. Prin centru nu trec decât atunci când plec de la minister si merg spre guvern. Nu prea ies în oras...

Care este cel mai dificil buget la care ati lucrat?

Bugetele nu sunt dificile. Cel mai complicat a fost anul 2005, când am avut niste schimbari legislative foarte radicale. Si nu au fost doar trei-patru miscari legislative, au fost mai multe... A fost dificil si cu FMI, pentru ca a trebuit sa demonstrez ce influenta a adus bugetului fiecare miscare legislativa.

Cum ati simtit, personal, retragerea FMI de la negocieri?

Stiti care a fost treaba? Ca eu, culmea, care am negociat veniturile cu FMI-ul, ma întelesesem cu ei. Au fost si alte probleme, de privatizare, de reducere de personal, de salarii, probleme complexe care nu intra în atributiile mele. Pe venituri, doua zile am discutat si-l lamurisem pe om despre ce este vorba, acceptase veniturile mele.