Importurile Statelor Unite reprezinta 14% din totalul global si este recunoscut faptul ca aceste importuri au stat la baza propagarii prosperitatii in lume in ultimele decenii.

Conform datelor interactive oferite de site-ul Gapminder, o aplicatie online a companiei Google, balanta comerciala a Americii a fost permanent inclinata in favoarea importurilor in ultimii 25 de ani, iar in ultimii 10 ani deficitul acestei balante a depasit orice imaginatie.

Avand toate caracteristicile unei societati de consum, societatea americana se bazeaza pe importuri pentru majoritatea nevoilor sale de produse finite si pentru o scara larga de materii prime. Incepand cu anii ’80 tarile cu o economie dezvoltata, in frunte cu Statele Unite, au asistat la un fenomen de migrare a productiei de bunuri industriale si de consum catre tarile cu mana de lucru ieftina.

Aceasta migrare a dus la falimentarea unor sectoare industriale largi din Statele Unite si disparitia in masa a capacitatilor de productie. Producatorii auto americani, legati de multe decenii de contracte cu sindicatele, reprezinta ultimul bastion de rezistenta al fostei economii industriale americane.

O alta realitate a balantei comerciale americane este faptul ca mare parte din deficitul acesteia, ajuns in 2008 la peste 750 de miliarde, a fost finantat cu capital strain. O gluma des circulata in cercurile de business din New York spune ceva de genul: <<Americanul castiga 10 de dolari pe ora dar cheltuieste 11. Chinezul castiga 1,25 dolari pe ora, din care cheltuie 25 de centi, iar un dolar il imprumuta americanului pentru ca acesta sa poata cumpara produse “Made in China”>>.

In prezent, guvernul federal american are datorii care depasesc 10 trilioane de dolari, iar sectorul privat american impreuna cu administratiile locale au datorii de peste 40 de trilioane. In cadrul acestor sume, cea mai rapida crestere o reprezinta segmentul datoriilor catre nerezidenti.

Astfel, America este dependenta de partenerii sai comerciali atat pentru importul de bunuri cat si pentru capitalul necesar achizitionarii acestora.

Aceasta stare de lucruri ar putea sugera cauzele transformarii crizei financiare intr-o criza economica. Criza subprime si falimentul Bear Stearns au creat o oarecare lipsa de incredere in sistemul financiar-bancar american.

Falimentul Lehman Brothers a extins aceasta lipsa de incredere la nivel mondial ducand la blocarea arterelor de circulatie a capitalului pe intreg mapamondul. Reactiile in lant au culminat cu disparitia facilitatilor de credit atat de necesare economiei globale.

Cand bancile si detinatorii de capital nu au mai avut incredere sa ofere imprumuturi, toti cei care se bazau pe credit ca sa poate plati achizitiile de bunuri si servicii s-au trezit dintr-o data avand o putere de cumparare mult mai redusa. In astfel de conditii, vom continua sa asistam la reducerea activitatii economice pana la punctul la care cel putin una din urmatoarele conditii devine realitate:

Citeste si:

1. Nevoile economice reale ajung la egalitate cu oferta totala de bunuri si servicii
2. Increderea detinatorilor de capital este restabilita si acestia sunt gata sa ofere din nou imprumuturi
3. Nevoile economice sunt aduse la egalitate cu oferta totala de bunuri si servicii printr-o interventie macroeconomica temporara

Luand aceste conditii pe rand, pentru ca prima dintre ele sa fie indeplinita va trebui sa trecem printr-o recesiune indelungata, similara cu cea din anii ’30.

In privinta celei de a doua, am fost cu totii martori la deciziile din ultimele luni ale bancilor centrale din SUA si din alte tari dezvoltate, decizii care au ca scop restabilirea condiitilor propice pentru reluarea creditarii. Desi aceasta incredere nu a fost inca restabilita, exista premizele ca acest lucru se se intammple in 2009.

A treia conditie din lista de mai sus necesita o crestere temporara a cererii pentru un procent sesizabil din GWP (Gross World Product = Produsul Global Brut). Numai America, si in mod special, guvernul federal american pot genera o crestere a cererii suficient de mare incat sa produce efectele scontate la nivelul economiei globale.

Aceasta trecere in revista ar putea explica de ce decizia viitorului presedinte american de a pune in aplicare un program de investitii de proportii uriase este atat de importanta pentru intreaga planeta. O crestere a cererii in Statele Unite se va propaga in intreaga lume.

Planul Obama de relansare este estimat la 675-775 mld. dolari

Planul Obama de relansare este estimat la 675-775 mld. dolari

In timp ce China aprovizioneaza America cu bunuri de consum ieftine, Norvegia, Venezuela si Estul Mijlociu o aprovizioneaza cu petrol. America Latina exporta catre Statele Unite legume si fructe, iar Canada le trimite americanilor lemn, nisip si metale. Fiecare dintre aceste tari au la randul lor parteneri comerciali care vor beneficia indirect de cresterea economica astfel provocata.

Pentru Romania, exporturile si creditarea din surse externe au fost si vor continua sa ramana o sursa esentiala a cresterii economice. Daca America reuseste sa impulsioneze relansarea creditarii si energizarea comertului global, acest lucru se va rasfrange pozitiv atat asupra partenerilor comerciali directi, cat si asupra tarilor mai mici care depind de exporturi si creditare externa, iar Romania se incadreaza perfect in aceasta categorie.

Recunoasterea de catre dumneavoastra a acestei realitati explica de ce stirile de pe Wall Street sunt devorate cu atata interes in Romania.

Tony A. Romani este bancher de investitii la compania americana Freeman & Co si va comenta in fiecare zi cele mai fierbinti stiri financiare din inima Wall Street-ului.