De nenumarate ori in cadrul acestei rubrici am incercat sa subliniez aspectul cel mai important al crizei actuale si anume faptul ca este formata dintr-o serie de crize mai mici: criza imobiliara, criza preturilor materiilor prime, criza bancilor, criza bursiera, criza produselor financiare structurate, criza producatorilor auto, criza economica din SUA, criza globalizarii si altele. Ce face aceasta criza generalizata cu atat mai virulenta este insasi faptul ca este compusa din aceste crize mai mici care se desfasoara in paralel.
O astfel de criza generalizata a mai avut loc doar in anii ’30, dar la acel moment nu se putea vorbi nici pe departe de globalizare iar in acele vremuri comunismul parea a fi o alternativa cel putin la fel de viabila ca si capitalismul. Intre timp civilizatia umana a asistat la o multime de crize minore care, cu exceptia perioadei razboiului mondial, s-au desfasurat pe o arie mai restransa decat ceea ce se intampla astazi.

Totusi, in ciuda faptului ca aceasta criza pare sa fie un uragan singular care a cuprins toate sectoarele de activitate ale planetei, trebuie sa acceptam ca cele doua componente primare ale acesteia - criza economica si criza pietelor de capital - sunt doua fenomene separate. Desi exista factori comuni care au contribuit la ambele, cele doua crize sunt fenomene separate deoarece au un mod de manifestare diferit, ritmicitatea si durata lor e diferita iar efectele acestora sunt diferite.

Criza economica isi are originile la sfarsitul lui 2006 si inceputul lui 2007 cand preturile imobiliarelor in Statele Unite si in alte tari cu economii mai dezvoltate precum Spania si Irlanda au atins apogeul. Pe masura ce bancile au devenit din ce in ce mai reticente in acordarea unor imprumuturi care depaseau orice imaginatie, a inceput sa se domoleasca si cererea pt case si apartamente. Companiile de constructii au inceput sa reduca proiectele noi in timp ce preturile imobiliarelor au inceput sa descreasca. Masurile de sustinere a economiei impreuna cu scaderea valorii dolarului au favorizat cresterea preturilor materiilor prime care au atins apogeul in vara lui 2008. Acest lucru a dat senzatia ca economia americana crestea, desi ulterior aveam sa aflam ca aceasta intrase in recesiune inca din ianuarie 2008. Cu toate acestea, pana in septembrie 2008 economia nu a fost afectata direct de criza care avea loc pe pietele de capital.

Criza pietelor de capital a inceput devreme in 2007 pe piata de capital pentru imprumuturi ipotecare, imprumuturi legate in mod direct de piata produselor financiare structurate. A continuat apoi in vara lui 2007 pe piata de imprumuturi corporative de tip buyout, de asemenea legata de piata produselor financiare structurate. Pe masura ce investitorii traditionali pe aceasta piata s-au micsorat, valoarea produselor deja existente pe piata a inceput sa scada. Deoarece bancile de investitii globale aveau atat rol de investitor cat si rol de intermediar pe aceasta piata, scaderea preturilor le-a fortat sa contabilizeze pierderi masive in timp record incepand din ultimele luni ale lui 2007.

Aceste pierderi au atras scaderea valorii bancilor, precum si necesitatea recapitalizarii lor cu capital privat, actiune derulata in primele 8 luni ale lui 2008. Cand investitorii in capitalul acestor banci au disparut si ei, a disparut increderea in aceste institutii. Deoarece bancile de investitii erau motorul principal al pietelor de capital, pierderea increderii in acestea odata cu falimentul Lehman Brothers a condus la blocarea intregului sistem financiar la nivel global.

Acel moment a marcat inceputul crizei economice, acutizata de criza pietelor de capital care se afla in desfasurare de peste un an. Falimentul Lehman Brothers a marcat un moment important nu datorita pierderilor provocate de falimentul respectiv ci datorita disparitiei subite a increderii in bancile aflate in centrul sistemului financiar. Atunci a devenit clar pentru orice investitor, persoana fizica sau institutie, ca orice banca e supusa riscului falimentului subit, oricat ar fi de mare si de vestita.

Confruntati cu aceasta noua realitate, investitorii au decis sa isi pastreze banii la ciorap, refuzand sa imprumute oricui si oricum. Aproape instantaneu, au disparut creditele pt cumpararea unei case, a unei masini, a produselor casnice de folosinta indelungata. Odata cu acestea au disparut creditele educationale, creditele catre agentii si subdiviziuni guvernamentale de orice fel, precum si imprumuturile de o zi intre banci.

Paralizia subita a sistemului financiar nu avea cum sa nu afecteze economia reala. Dimpotriva, efectele acutizarii crizei financiare au fost aproape instantaneu simtite in toate colturile economiei globale, ducand la scaderea produsului global brut pentru prima data de la terminarea razboiului.

Odata declansata, orice criza economica devine un proces de durata. Cresterea si descresterea economica au loc in etape care se masoara in multe luni. Solutiile de vindecare a crizei economice sunt extrem de complicate, relativ greu de controlat si iau mult timp de la implementare la materializare. Criza pietelor de capital e diferita. Pe piata de capital crizele sunt de scurta durata, deseori pot fi subite si se pot vindeca relativ repede.

Cu totii am auzit povesti despre “lunea neagra”, “joia neagra” si alte zile negre. Toate aceste povesti fac referire la zile in care bursele lumii au colapsat. De multe ori insa, aceste zile negre au fost urmate de perioade de refacere relativ scurte. Multi dintre noi au auzit de asemenea despre crize financiare precum cea mexicana din 1994, cea asiatica din 1997 si cea argentiniana din 2000, crize care au avut efecte financiare importante dar nu s-au transformat in crize economice larg raspandite.

Aceasta diferenta marcanta intre criza economica si cea a pietelor de capital e creata de faptul ca refacerea economiei necesita coordonarea actiunilor unui numar foarte mare de participanti in economie in timp ce pietele de capital sunt dependente de actiunile a doar catorva institutii, precum bancile centrale.

In consecinta, criza pietelor de capital e mult mai usor de prevazut si de controlat in timp ce criza economica are mult mai multe necunoscute si numai cu greu poate fi controlata. Mai mult decat atat, pietele de capital sunt deseori privite ca un barometru prevestitor al activitatii economice. Odata ce premizele refacerii economice au fost puse, investitorii tind sa devina mult mai optimisti, chiar daca pana la refacerea economica mai e distanta lunga.

La o astfel de atitudine asistam astazi pe Wall Street, unde investitorii inteleg ca asistam la doua crize separate – cea a pietelor de capital si cea economica. Si in timp ce criza economica e in plina desfasurare, criza de pe Wall Street s-a incheiat, aflandu-ne acum in perioada de vindecare care urmeaza oricarei crize. Asa se explica de ce tocmai am asistat la cea mai mare crestere de patru saptamani a bursei din 1933 pana astazi.


Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Wall-Street.ro este un cotidian de business fondat în 2005, parte a grupului InternetCorp, unul dintre cei mai mari jucători din industria românească de publishing online.Pe parcursul celor peste 15 ani de prezență pe piața media, ne-am propus să fim o sursă de inspirație pentru mediul de business, dar și un canal de educație pentru pentru celelalte categorii de public interesate de zona economico-financiară.În plus, Wall-Street.ro are o experiență de 10 ani în organizarea de evenimente B2B, timp în care a susținut peste 100 de conferințe pe domenii precum Ecommerce, banking, retail, pharma&sănătate sau imobiliare. Astfel, am reușit să avem o acoperire completă - online și offline - pentru tot ce înseamnă business-ul de calitate.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Jurnal de criză de pe Wall Street »



Setari Cookie-uri