Pe parcursul calitatii de angajat sau de angajator, se intampla deseori sa nu se cunoasca ca durata de 8 ore pe zi poate fi modificata (sau chiar negociata in unele cazuri) in raport cu activitatea angajatorului sau chiar a angajatului. Mai mult, putini sunt cei care isi stabilesc acest program de munca in raport cu necesitatile lor, utilizandu-se ideea statornicita de 8 ore pe zi.
Timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare.
Timpul normal de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana pentru salariatii cu norma intreaga si de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana in cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani (salariatii incadrati cu timp partial, au desigur un numar mai redus de 40 de ore pe saptamana, salariatul cu timp partial fiind salariatul al carui numar de ore normale de lucru, calculate saptamanal sau ca medie lunara, este inferior numarului de ore normale de lucru al unui salariat cu norma intreaga comparabil).
Relativ la divizarea timpului de munca, regula generala este ca impartirea celor 40 de ore se face uniform, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus (de obicei sambata si duminica). Insa, exista si o exceptie, respectiv cand in functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.
O alta exceptie, priveste anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii, cand se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore, insa in cazul in care durata zilnica a timpului de munca devine 12 ore, aceasta durata va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore (cunoscut sub denumirea de “12 cu 24”).
Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern, programul de lucru inegal putand functiona numai daca este specificat expres in contractul individual de munca.
O a treia exceptie este intalnita atunci cand angajatorul, stabileste programe individualizate de munca, cu acordul sau la solicitarea salariatului in cauza. Insa, acest fapt este posibil daca este prevazut in contractele colective de munca aplicabile la nivelul angajatorului sau in regulamentele interne. Programul individualizat de munca semnifica un mod de organizare flexibil a timpului de munca, respectiv atunci cand durata zilnica a timpului de munca este impartita in doua perioade: o perioada fixa in care personalul se afla simultan la locul de munca si o perioada variabila, mobila, in care salariatul isi alege orele de sosire si de plecare, cu respectarea timpului de munca zilnic.
Insa, chiar daca ne aflam in prezent a unui program flexibil, limita de 40 de ore a timpului normal de munca trebuie respectata.
Cristian Barcan este avocat in cadrul Baroului Bucuresti U.N.B.R . In calitate de colaborator al site-ului CJO.ro, Cristian Barcan a acordat consultanta juridica in peste 2000 de cazuri.
Comenteaza articolul "Durata timpului normal de munca si exceptiile de la aceasta durata"
Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Wall-Street incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.
Wall-Street pe Facebook
Wall-Street pe Twitter
Wall-Street prin RSS