Aceasta s-a facut prin infiintarea unei societati comerciale care va indeplinii rolul de asigurator. Astfel, prin lege, s-a dispus infiintarea unei societati comerciale care sa functioneze in conformitate cu L 31/1990 modificata si completata privind societatile comerciale si a L 32/2000 ceea ce a dus la apritia Legii 260/4 noiembrie 2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor impotriva cutremurelor, alunecarilor de teren sau inundatiilor care stabileste conditiile asigurarii, constituirea si functionarea acestei societati.

Fata de dezlantuirea naturii din ultima perioada, mai exact, ninsorile abundente insotite cu rafale puternice de vant a dus la inzapezirea mai multor localitati din tara care, pur si simplu, au fost ingropate in zapada. Natura asta care ne strica jocurile… Dupa aceasta inzapezire oamenii, pentru ca autoritatile nu sunt interesate, isi pun mai multe intrebari, si pe buna dreptate: ce se va intampla cand se vor topi zapezile? Vor fi inundatii?

Da, acest pericol exista, fapt confirmat de multi specialisti. Ce este de facut?

Stiu ca nu este un moment propice in a se incheia, ACUM, asigurarile obligatorii dar, in opinia mea, este un colac de salvare care poate veni din aceste asigurari OBLIGATORII ale locuintelor conform L260/2008.

Potrivit acestei legi, care este defectuoasa(voi detalia un pic mai jos motivele), prevede asigurarea obligatorie a locuintelor impotriva cutremurelor, alunecarilor de teren si inundatiilor.

Art.2, alin(1), lit. b din L 260/2008 defineste dezastrul natural: “cutremure de pamant, alunecari de teren si inundatii, ca fenomene naturale”.
Conform acestui articol, asigurarea obligatorie acopera numai dezastrul natural ca urmare a unui cutremur, al unei alunecari de teren sau al unei inundatii.

Aceasta asigurare nu acopera riscul impotriva inzapezirii cauzate de Mama Natura insa, ca urmare a deszapezirii vor urma, asa cum si specialistii au afirmat, inundatiile si, in anumite zone vor fi si alunecari de teren.

Fata de aceste fenomene, probabile, cei asigurati obligatoriu conform L260/2008 vor fi acoperiti si vor beneficia de prima de asigurare intrucat inundatiile si alunecarile de teren, fie ele si din topirea zapezilor, tot dezastre naturale sunt si legea nu distinge cauza inundatiilor sau a alunecrilor de teren.

Prima de asigurare, conform legii, va fi de 10.000 euro intrucat majoritatea locuintelor vor fi incadrate conform art.2, alin(1), lit. c., la constructii de tip B adica, “constructia cu pereti exteriori din caramida nearsa sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic si/sau chimic “.

Deci, pentru o prima de asigurare de 10 euro/an, care oricum este obligatorie si cei neasigurati risca si o amenda, se pot primi 10.000 de euro ca suma asigurata, suma care pentru cei aflati acum in aceste situatii este benefica. Poate ca nu este suficienta aceasta suma dar, mai bine decat nimic.

Atentie, exista riscul ca topirea zapezilor sa nu duca la inundatii si la alunecari de teren fapt care nu duce la acoperirea riscului, conform legii, insa asa cum am spus aceasta asigurare este oricum obligatorie si se risca amenzi de peste 100 de euro pentru neincheierea acestei asigurari.

Nu se poate pune problema unei asigurari facultative in aceasta situatie intrucat asiguratorii vor refuza, cu certitudine, incheierea unor astfel de asigurari dar, asiguratorii NU POT REFUZA INCHEIEREA ASIGURARILOR OBLIGATORII, conform L260/2008.

Prin urmare, cei aflati acum in aceste situatii, fara voia lor, asigurarea, care oricum este obligatorie, ar putea fi un colac de salvare pentru multe, foarte multe locuinte si, asiguratorii vor fi obligati sa plateasca aceste daune.

De ce nu functioneaza PAID-ul?

La baza aparitiei acestei legi(L260/2008), pe langa asigurarea din partea statului a protectiei cetatenilor impotriva dezastrelor si catastrofelor naturale, a mai stat un criteriu si anume, exemplul dat de Guvernul Comunist care dupa cutremurul din 4 martie 1977 a introdus obligativitatea asigurarii tuturor locuintelor, fara exceptie, asigurare care era perceputa de unicul asigurator la acea vreme A.D.A.S si care colecta primele de asigurare cu ajutorul statului prin intermediul organelor fiscale care colecta primele de asigurare si pe care le redirectiona A.D.A.S –ului.

In actuala conjuctura politica, a liberei concurente si implicit a existentei mai multor asiguratori, statul a incercat sa introduca un sistem asemanator prin infiintarea unui POOL de Asigurare impotriva Dezastrelor Naturale denumit PAID.

Problema care s-a pus de la inceputul infiintarii acestui asigurator a fost cea a colectarii primelor de asigurare si, mai ales a impartirii profitului acestei noi societati intre actionari .

Astfel, a luat nastere aceasta struto-camila in asigurari. Pe de o parte, exista un singur asigurator - PAID-ul - care este format din asiguratori din piata si-n acelasi timp, in interiorul acestei societati de asigurare fiecare actionar trebuie sa-si castige un segment de piata acestia recurgand la cele mai diverse si plastice, as putea spune, metode de atragere a “ clientilor “ de partea lor, pentru portofoliu si implicit la impartirea profitului.

Aceasta societate de asigurare constituita prin lege nu va functiona niciodata si nu-si va indeplini scopul pentru care a fost constituita datorita faptului ca acest asigurator nu a fost constituit in parteneriat PUBLIC-PRIVAT.

Din anii '80, incepe sa se discute tot mai mult in termeni de reforma a guvernarii in scopul instaurarii unei bune guvernari, accentul cazand pe cresterea performantei in GESTIONAREA BANULUI PUBLIC, pe imbunatatirea relatiei dintre Stat si Cetatean, dintre Guvern si Societatea Civila, pe stabilirea unui parteneriat eficient si durabil intre guvern, cetateni si societatea civila. Astfel, in toate statele au aparut noi forme de reprezentare si participare in elaborarea si implementarea politicilor publice, in care rolul cetateanului devine unul de partener. Din aceasta perspectiva, promovarea relatiilor de colaborare intre administratia publica si alti actori comunitari prin stimularea parteneriatelor intre aceste parti reprezinta o optiune in favoarea democratiei si a unei evolutii democratice a proceselor dintr-o societate.

Cea mai mare provocare pe care o infrunta organizatiile publice in secolul XXI este problema de conducere si gestionare, care impune o gandire absolut deosebita de cea traditionala si care, de fapt, creeaza „o noua guvernare”. Noua Guvernare desemneaza o schimbare a procesului, semnificatiei, metodei si conditiei prin care este guvernata societatea.

Citeste si:

Caracteristica cea mai importanta a formei alternative de prestare a serviciilor publice este ca acesta din urma poate fi prestat de organizatii private in diferite forme alternative. Serviciile publice pot fi oferite de organisme private, atunci cand prin prestarea lor se realizeaza un interes general.

Scopul constituirii acestei societati de asigurare este pentru realizarea unui interes general si anume, asigurarea locuintelor impotriva dezastrelor naturale si a eliminarii presiunii asupra bugetului public si cele locale pentru asemenea situatii.

Din punct de vedere juridic, statul nu este arbitrul suprem al dreptului. Din contra, prin insasi esenta si misiunea sa, statul este supus dreptului, ca o realitate superioara rationala care i se impune si pe care trebuie sa o traduca in fapt. Din pacate...

Dreptul este o stiinta normativa si nu una de constatare; ca el nu are numai a descrie realitatea sociala cu nexurile ei cauzale, ci ca el are a decide in ultima analiza ceea ce trebuie si anume ceea ce e just sau nu, in mod rational, in privinta actiunilor umane in societate.

In dreptul pozitiv nu importa numai ce judeca si apreciaza fiecare in mod individual si razlet, ceea ce trebuie retinut este faptul social al unei recunoasteri sociale a unei anume aprecieri chiar daca fiecare fiinta rationala poate face aceasta apreciere in felul cel mai original si poate chiar mai bine decat majoritatea.

Judecatile astfel emise se fac intotdeauna, in realitate de la caz la caz, referitor la executarea de organele etatice a deciziilor care intervin asupra litigiilor individuale, ele se fac prin judecati juridice independente, caci ele nu reprezinta simple deductii logice trase din normele relevate in izvoare, chiar si atunci cand se aplica intocmai aceste norme, ci in realitate, in fiecare caz individual luat in parte, se judeca insasi oportunitatea de a le aplica.

De ce este necesara participarea statului la acest POOL?

Statul, facand legea, este obligat sa o respecte atata timp cat ea exista. El o poate modifica sau abroga; dar atata timp cat ea exista, el nu poate face un act contrar, un act administrativ sau jurisidictional decat in limitele fixate prin aceasta alegere. Asa ar fi normalul.

Pana la aparitia acestei legi asiguratorii s-au opus cu vehementa la participarea statului in aceasta societate de asigurare insa, functionarea corespunzatoare a acestui asigurator infiintat prin lege, atingerea scopului infiintarii acestui asigurator si, mai ales, asigurarea colectarii centralizate a primelor de asigurare se poate face, numai si numai, prin implicare statului, si anume :

• participarea statului in parteneriat PUBLIC-PRIVAT, ca un simplu actionar, in aceasta societate de asigurare sau

• statul facand legea pe care o poate modifica, sa prevada obligarea colectarii primelor de asigurare prin intermediul administratiilor fiscale si al rolului fiscal pe fiecare imobil-locuinta.

In Romania avem cca. 8, 6 milioane de locuinte care, daca ar fi asigurate obligatoriu anual s-ar putea colecta cca. 120 milioane euro la o valoare medie de 15 euro/locuinta conform claificarii acestora in tipul A sau B.

Sa presupunem ca, pe an avem 3.000 de locuinte distruse, ceea ce oricum inseamna enorm, vor trebui achitate sume de asigurare de 60 milioane euro si asta pentru locuinte de tip A.

Aceasta suma poate fi suportata usor daca s-ar colecta corezpunzator primele de asigurare prin intermediul administratiilor financiare, prime care sa fie “atasate” impozitului pe locuinta, pe imobil.

Se poate merge si mai departe si, tot prin lege, acest POOL poate fi obligat ca annual, un anume procent sa fie directionat catre construirea de baraje, diguri, liziere, etc… ceea c ear conveni si actionarilor intrucat acestea vor feri imobilele de furia naturii ceea ce implicit duce la colectare de prime fara a despagubi.

Pentru asta statul prin lege trebuia sa nu limiteze participararea la formarea capitalului acestui asigurator la maxim 15% din actiuni, ci actiunile sa fie impartite in mod egal intre asiguratorii care vor sa faca parte din aceasta societate de asigurare in schimbul unui aport, eventual mai substantial, la capitalul social al acestui asigurator capitalul urmand a fi impartit in mod egal intre actionari si, bineinteles al profitului care urmeaza a se obtine, daca va exista acest profit, in acest fel atingandu-se si scopul infiintarii oricarei societati comerciale – asocierea in vederea desfasurarii unei activitati comerciale in vederea obtinerii de profit ( affectio societatis ).

De asemenea era necesara prevederea, tot prin lege, ca pentru cei care doresc sa-si asigure facultativ locuintele la o valoare mai mare decat cea prevazuta prin lege din prima de asigurare sa se scada valoarea asigurata obligatoriu, fapt care in cele din urma s-a intamplat.
Statul roman inca o data a data dovada de ineficienta ca sa nu spunem ...

Si-n acest caz statul s-a multumit la o simpla analiza a constatarilor de fapt ceea ce a dus in mod gresit la consacrarea, inca o data, a arbitrariului etatic dand dovada de neimplicare in constituirii acestei societati de asigurare pentru realizarea unui interes general si anume, asigurarea locuintelor impotriva dezastrelor naturale si a eliminarii presiunii asupra bugetului public si cele locale pentru asemenea situatii.

Cine este Marius Silvian Diaconeasa?

Membru fondator si partener al societatii civile de avocati Tanasoiu, Diaconeasa si Asociatii, Marius Silvian Diaconeasa a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti in anul 1993 si a devenit membru al Baroului Bucuresti in acelasi an. Specializarea sa consta in dreptul asigurarilor, ca urmare a experientei dobandite in cei cinci ani ca Director al Directiei juridice din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor si al Fondului de garantare din cadrul aceleiasi Comisii.