In acest caz, angajatorul roman are o serie de obligatii impuse de legislatia nationala si de cea europeana.

Astfel, intrucat, contractul de munca dintre angajatorul roman si salariatul detasat nu va fi suspendat, ci va produce efecte depline (cata vreme, fata de prevederile Directivei nr. 96/71/CE privind detasarea lucratorilor in cadrul prestarii de servicii, notiunea de „detasare transfrontaliera” se suprapune celei de „delegare” reglementata de Codul muncii roman), angajatorul roman este obligat sa plateasca salariul aferent muncii prestate pe teritoriul statului membru precum si drepturile de delegare, sa includa elemente prevazute de art. 18 din Codul muncii in contractul de munca etc. Totodata, acesta trebuie sa respecte orice obligatie ii revine potrivit legislatiei statului de trimitere (cum ar fi obligatia de notificare a autoritatilor competente din respectivul stat privind detasarea).

Pe durata detasarii, salariatul va beneficia in statul unde a fost detasat, de prevederile legale mai favorabile privind anumite aspecte precum: perioada de lucru si de odihna, salariul minim etc.

Inainte de implementarea masurii detasarii transfrontaliere, ar trebui obtinute si o serie de formulare emise de autoritatile competente romane in vederea dovedirii calitatii de asigurat in sistemul de securitate sociala din Romania, cum ar fi formularul A1 (ce va fi eliberat pe o durata maxima de 2 ani). Obtinerea acestor formulare nu constituie o conditie pentru prestarea serviciilor transfrontaliere. Astfel, spre exemplu, lipsa formularului A1 va determina exclusiv obligatia asigurarii potrivit legislatiei din statul de trimitere.

Autor: Monica Preotescu, asociat in practica de dreptul muncii a NNDKP