Conform Calendarului, in ceea ce priveste preturile reglementate la gaze naturale, se face diferenta intre eliminarea acestor preturi pentru consumatorii non-casnici si cei casnici, atat punctul de plecare, cat si punctul de sosire fiind diferite in cele doua cazuri.

Astfel, pentru consumatorii non-casnici, prima etapa a eliminarii preturilor reglementate este stabilita ca fiind data de 1 decembrie 2012, urmand sa se realizeze in mai multe transe succesive pana la 1 octombrie 2014. Pentru consumatorii casnici, prima crestere a preturilor reglementate are loc in data de 1 iulie 2013, eliminarea totala a acestora fiind prevazuta pentru data de 1 octombrie 2018.
In ceea ce priveste tarifele reglementate pe piata de energie electrica, eliminarea acestora se va realiza tot in etape succesive, diferentiat pentru consumatorii casnici si non-casnici. Astfel, pentru consmatorii non-casnici, procesul de eliminare incepe la data de 1 septembrie 2012, urmand sa fie definitivat la data de 1 ianuarie 2014, iar pentru consumatorii casnici, procesul se va desfasura intre 1 iulie 2013 si 31 decembrie 2017.

Ca o prima observatie, se impune a se preciza faptul ca, spre deosebire de proiectul de lege privind piata de energie electrica, publicat tot pe site-ul ANRE, care prevedea ca furnizarea energiei electrice in conditii reglementate se va realiza pentru clientii non-casnici pana la data de 31 decembrie 2013, iar pentru clientii casnici, pana la data de 31 decembrie 2015, Calendarul mentine preturile reglementate pentru consumatorii casnici, cel putin pana la data de 31 decembrie 2017, deci cu doi ani mai mult decat era prevazut initial.

Acest element nu face decat sa releve tendinta autoritatilor romane de a prelungi aplicarea preturilor reglementate pe o perioada cat mai indepartata si de a amana momentul unei liberalizari totale a pietei.

Mai mult, conformitatea acestui Calendar cu principiile stabilite in dreptul comunitar este pusa in mod serios sub semnul indoielii.
Trebuie reamintita, in acest context, jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene, conform careia, dreptul european permite, in principiu, o interventie a statului membru asupra stabilirii pretului furnizarii de gaze naturale catre consumatorul final, insa, sub rezerva anumitor conditii. Aceste conditii sunt, in mod sintetic prezentate mai jos:

· Urmarirea unui interes economic general care consta in mentinerea la un nivel rezonabil a pretului furnizarii de gaze naturale catre consumatorul final, avand in vedere acordul pe care statele membre trebuie sa il realizeze, tinand cont de situatia din sectorul gazelor naturale, intre obiectivul de liberalizare si cel al protectiei necesare a consumatorilor;

· Sa nu se aduca atingere stabilirii libere a preturilor decat in masura necesara stabilirii unui astfel de obiectiv de interes economic general;

· Interventia statului sa fie clar definita, trasparenta, nediscriminatorie si controlabila si sa garanteze egalitatea accesului la consumatori pentru intreprinderile din sectorul gazelor naturale din Uniune.

Citeste si:

Astfel, deosebit de relevanta este aprecierea Curtii din cauza Federutility, mai sus evocata, conform careia interventia statului „trebuie sa fie limitata in ceea ce priveste durata la ceea ce este strict necesar pentru a atinge obiectivul pe care aceasta il urmareste, intre altele, pentru a nu determina persistenta unei masuri care, prin insasi natura sa, constituie un obstacol in calea realizarii unei piete interne a gazelor operationale”.

Prin urmare, din punct de vedere ratione temporis, interventia statului trebuie sa fie limitata in timp, pe de-o parte, iar, pe de alta parte, perioada de timp pentru care interventia se impune trebuie sa corespunda obiectivului de interes general urmarit.

Or, desi stabilirea unei date concrete prin Calendar este cu certitudine o evolutie fata de starea actuala a legislatiei, prelungirea eliminarii preturilor reglementate pana in 2018 pentru gaze naturale, respectiv 2017 pentru energia electrica, ar putea fi considerata excesiva, raportat la principiul proportionalitatii.

In orice caz, este absolut necesar ca autoritatile administrative romane sa fie supuse „potrivit dreptului national aplicabil unei obligatii de reexaminare periodica, la intervale apropiate, a necesitatii si modalitatilor de interventie a acesteia in functie de evolutia sectorului de gaze naturale”. Astfel, nu este suficient ca statul roman sa propuna un calendar, ci trebuie ca acesta sa fie reevaluat in mod constant.

Un alt aspect interesant de remarcat, de data aceasta sub aspectul ratione personae al masurii, este ca nu se realizeaza diferentieri nici in categoria consumatorilor non-casnici, nici in cea a consumatorilor casnici, in ceea ce priveste eliminarea preturilor reglementate. Or, conform jurisprudentei mai sus amintite, „in cadrul aprecierii proportionalitatii masurii nationale in discutie, ar trebui sa se tina cont, ..., pe de alta parte, de diferentele obiective dintre intreprinderile insesi, in functie de dimensiunile acestora”.

Interventia statului roman nu realizeaza, in acest moment diferentieri, aplicand in mod uniform aceleasi reguli pentru categoria relevanta de consumatori, casnici sau non-casnici.

Ca o concluzie a scurtelor considerente prezentate mai sus, este neindoielnic faptul ca, elaborarea unui calendar reprezinta un veritabil pas inainte in privinta legislatiei romane in sectorul energiei, insa acest demers ar trebui integrat si sincronizat cu principiile dreptului european.

Bogdan Marculet este avocat in cadrul Niculeasa Law Office, un cabinet de avocatura de tip boutique specializat in drept fiscal si in domeniile reglementate, oferind atat servicii de consultanta, cat si de reprezentare a clientilor in fata instantelor judecatoresti si arbitrale.