Supunerea obligatorie a agentilor economici la controale anterioare demararii activitatii economice propriu-zise in vederea inregistrarii in scopuri de TVA prin exercitarea acestei optiuni inainte de atingerea pragului de 65.000 de euro, conduce la aparitia unui nou principiu: prevalenta intereselor fiscale asupra celor economice.
La final de an 2012 putem face o scurta analiza a modului in care s-a aplicat una dintre prevederile considerate din punctul nostru de vedere, cele mai nocive pentru dezvoltarea si incurajarea antreprenoriatului in Romania: obligativitatea efectuarii unor controale prealabile inregistrarii in scopuri de TVA a societatilor comerciale, pe baza optiunii acestora. Prin impunerea efectuarii, si modalitatea efectiva a implementarii, controalelor anterioare demararii oricarei activitati la societatile comerciale care isi exprima optiunea pentru inregistrarea in scopuri de TVA, legislatia romana a reusit sa blocheze ramuri intregi de activitate economica pentru intreprinderile mici si mijlocii.
Dupa obiceiul hei-rup-ului de la final de an, in decembrie 2011, s-a introdus in Codul Fiscal un alineat menit sa elimine frauda in materie de
TVA. Art. 153 alin. 71 dadea dreptul Ministrului Finantelor ca printr-un ordin sa stabileasca criterii pentru conditionarea inregistrarii in scopuri de TVA a societatilor comerciale cu sediul activitatii economice in Romania infiintate in baza Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale. Organele fiscale competente urmau sa stabileasca, pe baza acestor criterii, daca persoana impozabila justifica intentia si are capacitatea de a desfasura activitate economica, pentru a fi inregistrata in scopuri de TVA.
Astfel, prin Ordinul 2795 din noiembrie 2011, se stabilesc acele criterii menite a evalua intentia de a desfasura activitate economica prin care se incearca eliminarea fenomenului prin care se infiinteaza societati comerciale in camp, administrate de persoane fizice care sunt ulterior de negasit. Ordinul exista inca din mai 2011, insa abia la finalul anului 2011 i s-a dat o baza legala la nivelul Codului Fiscal.
Criteriile privesc, pe langa necesitatea unui cazier fiscal impecabil al administratorilor si asociatilor, si existenta unor caracteristici ale sediului si, in mod surprinzator, necesitatea unor sedii secundare. Pentru acele situatii in care activitatea economica nu se desfasoara la sediu social, Ordinul impune, existenta unor sedii secundare, preferabil obtinute pentru o perioada de cel putin un an, in care sa se poata desfasura, din punctul de vedere al organelor de control, activitatea economica.
Este adevarat ca initiativa a condus la diminuarea semnificativa a societatilor comerciale fantoma, care solicitau rambursari astronomice de TVA, insa au exista si victime colaterale.
Aplicarea acestor prevederi a condus la imposibilitatea inregistrarii societatilor comerciale in scopuri de TVA prin exercitarea optiunii inainte de atingerea pragului, pentru acei antreprenori, de cele mai multe ori tineri, care vor sa desfasoare o activitate economica reala cu acele putine resurse de care dispun.
Efectele nocive ale marjei de apreciere prea mari de care dispun organele de control, pornind de la criteriile stabilite de Ordin, se disting cel mai bine in exemplul de mai jos.
Un tanar antreprenor doreste sa initieze o activitate economica in domeniul comertului electronic angro (de exemplu un supermarket online). Se infiinteaza societatea, alegandu-se sediul in apartamentul de bloc in care locuieste si in care, prin calculator, va desfasura o mare parte a activitatii. Pentru a-si administra investitiile initiale in produsele achizitionate si in aparatura utilizata, doreste inregistrarea in scopuri de TVA.
In ziua fatidica a controlului, organele de control vin in vizita la apartament si gasesc exact ceea ce li se spusese ca vor gasi: un apartament cu un calculator. Aplicand criteriile din Ordin, solicita tanarului Antreprenor sa justifice unde isi va desfasura activitatea. Acesta le explica cum, din fata calculatorului, impreuna cu telefonul achizitionat de societate, va administra comenzile primite pe care le va transmite unor parteneri contractuali ce tin in locatiile proprii produsele comercializate.
Pentru a se inregistra in scopuri de TVA acest mod de operare al activitatii nu reflecta intentia de a desfasura activitate economica. Antreprenorului i se solicita, pentru a ajunge la punctajul de minim 45 de puncte necesar inregistrarii in scopuri de TVA, sa-si stabileasca un sediu secundar la partenerii sai contractuali, iar acest sediu sa fie stabilit pentru cel putin un an.
Bineinteles ca partenerii contractuali nu sunt obligati sa accepte gratis sa se infiinteze in locatiile lor sedii secundare de la alte societati, iar daca spatiul nu este partajat corespunzator, nici nu au cum. Deci Antreprenorul se trezeste in situatia in care: i) trebuie sa gaseasca un nou partener contractual care sa accepte sa gazduiasca un punct de lucru, ii) trebuie sa gaseasca resursele sa mentina acest punct de lucru cel putin un an, iii) trebuie sa faca fata abuzului partenerului contractual care va impune un pret mai mare pentru utilizarea spatiului stiind ca Antreprenorul e fortat sa adopte aceasta atitudine comerciala, iv) trebuie sa isi modifice actele constitutive de fiecare data cand isi modifica partenerii contractuali. Altfel toate costurile lui vor creste cu 24%.
In aceasta situatie, Antreprenorul decide sa renunte la demararea activitatii si porneste in cautarea unui loc de munca, iar organele de control pleaca multumite ca au mai demascat un viitor evazionist.
De vina nu sunt prevederile din Codul Fiscal, ci criteriile din Ordinul Ministerului Finantelor si, mai ales, modul in care organele de control inteleg sa le aplice. De ce trebuie sa implementam modificari ale actelor constitutive, sedii secundare, atunci cand societatea intra intr-un contract comercial? De ce nu era suficient ca societatea sa demonstreze ca externalizeaza o parte din activitate catre parteneri contractuali?
Institutiile dreptului fiscal, si mai ales implementarea lor, trebuie sa tina si ele cont de realitatea economica. Criteriile pentru evaluarea intentiei si capacitatii de a desfasura o activitate economica nu trebuie sa conduca la disparitia intentiei si standardizarea capacitatilor. Marea majoritate a activitatilor economice, in special cele comerciale, nu se mai realizeaza in hale. Inmultirea spatiilor de depozitare din jurul marilor orase, utilizate de toate societatile comerciale cu sediul in oras, este dovada evidenta a acestui fapt.
Intorcandu-ne la Antreprenor, il vom regasi peste cativa ani angajat la o societate, lipsit de orice intentie de a initia si desfasura vreo activitate economica in Romania, iar pe inspectorii organelor fiscale, in mijlocul unei greve prin care vor solicita cresterea salariilor sau pensiilor ce ar trebui suportate insa de un sistem privat construit si sustinut de catre cei pe care chiar ei ii caracterizau ca fiind lipsiti de intentia de a desfasura activitate economica reala.
George Trantea, autorul articolului, este avocat in cadrul Niculeasa Law Office, un cabinet de avocatura de tip boutique specializat in drept fiscal si in domeniile reglementate, oferind atat servicii de consultanta, cat si de reprezentare a clientilor in fata instantelor judecatoresti si arbitrale.
Citeste si:
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
