Exista voci care sustin ca este inca prea devreme pentru o astfel de schimbare in peisajul juridic roman, cum de altfel exista opinii care, din contra, sustin ca o modernizare a legii procesual civile trebuia sa fie facuta de urgenta. Cu siguranta perioada de tranzitie va fi una dificila intrucat nu este vorba numai de intelegerea si aplicarea unei legi noi ci, vor exista si serioase probleme de ordin logistic si o nevoie crescuta de personal in randul magistratilor pentru a se putea aplica in mod corect si coerent Noul Cod de Procedura Civila. Tot astfel, vor exista dificultati si in asigurarea continuitatii proceselor civile (comerciale si deopotriva cele in contencios administrativ) incepute sub imperiul vechii reglementari procesual civile, reglementare care isi va produce inca efectele pana cand ultimul proces inceput sub imperiul sau se va incheia.

Cum va afecta acest nou act normativ mediul de afaceri roman? Este sau nu in concordanta cu nevoile sociale si economice prezente? Sunt intrebari la care vom incerca sa conturam un raspuns cat mai accesibil in paragrafele urmatoare.

De ce era necesara "modernizarea" institutiilor de procedura civila? In practica de business desfasurata pana in prezent, nu putem sa negam faptul ca de multe ori am fost nevoiti sa informam clientii asupra aspectelor negative ale sistemului procesual civil roman cum ar fi spre exemplu timpul foarte indelungat pentru solutionarea unui litigiu sau pentru finalizarea unei executari silite. O alta problema evidentiata des in fata clientilor era imprevizibilitatea procesului civil. Aceasta imprevizibilitate plana atat asupra timing-ului procesului, dar si asupra rezultatului acestuia, intrucat practica judecatoreasca este, in cele mai multe materii, neunitara. Din acest motiv, de cele mai multe ori, clienti importanti alegeau ca lege aplicabila pentru solutionarea eventualelor litigii rezultate din relatiile contractuale, o lege de inspiratie anglo-saxona si chiar competenta unor instante straine, justificand aceasta alegere prin previzibilitatea proceselor desfasurate in alte jurisdictii.

Ei bine, privind partea plina a paharului, putem sustine ca, cel putin din aceste puncte de vedere, Noul Cod de Procedura Civila da o mana de ajutor mediului de afaceri. Sigur ca sistemul judiciar este alcatuit deopotriva si din oameni nu numai din legi si pentru a reforma un astfel sistem nu este nevoie numai de legi bune ci si de oameni bine pregatiti care sa poata raspunde in mod prompt provocarilor ridicate de o astfel de reforma legislativa. Insa, ca punct de plecare, consideram ca noua lege procesual civila este una ce are "numai intentii bune".

Pe langa "rescrierea" codului, in sensul ca textele se afla acum intr-o succesiune mai logica, principiile dreptului procesual civil aflandu-se laolalta, la inceputul codului, acolo unde era normal sa fie, observam intentia aproape obsesiva a legiuitorului de a caracteriza procesul civil prin celeritate. Inca din primele articole sunt introduse concepte noi precum termenul optim si previzibil, concepte dublate de institutii cu rol de parghie in grabirea procesului civil precum contestatia la tergiversare sau acordarea de catre judecator a unui termen "previzibil" partilor, dupa studierea dosarului. Astfel, prin aceste institutii noi se incearca transformarea procesului civil dintr-un demers despre care, in trecut se stia cand incepe, insa nu si cand se termina, intr-un demers util partilor litigante. Judecatorul este obligat potrivit noii reglementari ca dupa studierea initiala a actelor din dosar in camera de consiliu sa stabileasca un termen limita de desfasurare a procesului pe care sa il comunice partilor. De asemenea, partile vor putea sa conteste eventualele acte ale instantei sau ale partii adverse facute numai pentru a intarzia termenul de solutionare a litigiului – institutia juridica denumindu-se "contestatia la tergiversare".

Citeste si:

Un alt plus in ceea ce priveste previzibilitatea litigiilor este acordarea unei mai mari atentii practicii judiciare. Daca pana acum aceasta era diferita de la o curte de apel la alta si de cele mai multe ori chiar practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie era ignorata, acum prin cateva modificari ale institutiilor procesual civile se incearca uniformizarea nu numai a practicii instantelor, insa si uniformizarea interpretarii anumitor dispozitii legale. In primul rand observam ca in noua reglementare competenta materiala este modificata. In termeni mai simpli: judecatoriile vor judeca procesele simple si care nu privesc o suma foarte mare de bani (pana la 200.000 lei), tribunalele vor avea in principiu rol de instante de drept comun; curtile de apel vor judeca in principal apelurile, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie va deveni instanta unica de recurs.

Aceasta modificare face ca, in principiu, recursurile sa fie judecate de o singura instanta – Inalta Curte – si nu de curtile de apel, incercandu-se astfel uniformizarea solutiilor date in recurs. Fara a discuta problemele logistice si cele legate de nevoia de personal, aceste modificari pot fi benefice in ceea ce priveste asigurarea unei practici judiciare unitare si previzibile. Pe langa aceste modificari privitoare la competenta observam si o noua institutie menita sa asigure o interpretare unitara si obligatorie de catre judecatori a anumitor texte legale susceptibile de interpretari contradictorii - este vorba de posibilitatea judecatorilor care se confrunta cu aplicarea unei dispozitii legale neclare intr-un proces inceput, de a sesiza Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept. Interpretarile acestor texte legale date de Inalta Curte vor fi obligatorii pentru toate instantele.

Cele doua modificari prezentate mai sus marcheaza intentia vizibila a legiuitorului de a face procesul civil mai accesibil si previzibil, luand in calcul nevoile actuale ale partilor aflate intr-un litigiu.

Sigur ca Noului Cod de Procedura Civila i se pot aduce si critici, insa consideram ca merita apreciata intentia legiuitorului de a raspunde la semnalele de alarma trase tot mai des in practica in legatura cu imposibilitatea investitorilor de a prevedea ce se poate intampla in cazul unui litigiu impotriva partenerilor contractuali. Pe de alta parte, este la fel de adevarat ca, ar putea dura ceva timp pana cand noile parghii legislative isi vor putea dovedi cu adevarat eficienta.

Cristian-Valeriu Radu, autorul articolului, este Trainee in cadrul departamentului de Litigii al casei de avocatura Clifford Chance Badea.