Avocatul Beatrice Onica-Jarka (foto), partener la casa de avocatura „Cunescu, Balaciu & Asociatii”, cu experienta in domeniul juridic pe Internet, a subliniat cateva dintre cele mai importante aspecte pe care trebuie sa le iei in considerare atunci cand iei decizia sa cheltuiesti circa 50 euro (in Romania – n.r.) pentru un domeniu propriu.

In mod evident, spune ea, atunci cand vrei sa inregistrezi un nume de domeniu trebuie sa te uiti sa vezi ale cui drepturi le incalci – e obligatoriu sa faci un due dilligence intrucat este posibil sa existe deja marci inregistrate cu acelasi nume in alte state, sau sa existe marci care nu sunt inregistrate dar care au deja suficienta vechime si notorietate incat sa cauzeze probleme, in viitor si sa pierzi complet drepturile acelui domeniu.

Cum te poti asigura ca domeniul tau nu incalca drepturile cuiva?

Cel mai simplu mod este sa cauti pe Internet. Este la indemana oricui si, in principiu, ai putea descoperi daca exista posibilitatea unui conflict.

“Parerea mea este ca trebuie sa mergi mai departe si la o institutie sau persoana specializata – avocat sau consultant in materie de proprietate intelectuala”, subliniaza Beatrice Onica care spune ca, desi initial poate parea o cheltuiala suplimentara care nu ar fi necesara, vei putea sta linistit(a) ca dupa aceea veti scuti cheltuieli neprevazute, potential mult mai mari.

In mod firesc, multi dintre cei ce construiesc un website se gandesc, dupa ce-l pun pe picioare, sa “imprumute” fotografii, filmulete, reclame din alte surse ale vastului Internet. In cazul fiecarei fotografii in parte trebuie verificat dreptul de autor cu privire la continut.

Atentie! Dreptul de autor nu protejeaza ideile, trebuie sa existe o exprimare a ei – in scris, in imagini, video, etc.”, subliniaza avocatul.

Daca nu gasesti fotografia/continutul dorit pe Internet fara a incalca drepturi de autor, poti lua decizia sa realizezi singur materialele. Uneori, acesta implica fotografierea unor persoane pe strada, in locuri publice, sau in zone private.

Noul Cod Civil, intrat in vigoare la 1 octombrie 2011, stipuleaza ca, atunci cand vine vorba de drepturile nepatrimoniale ale unei persoane (nume, demnitate, viata privata), atunci cand o fotografiati se prezuma consimtamantul acelei persoane. DACA insa respectiva persoana vine si spune ca NU doreste ca respectiva fotografie sa fie publicata, poate sa va dea in judecata. Astfel, cel mai sigur si corect din punct de vedere legal cand fotografiati in public si plasati fotografiile pe Internet este sa cereti consimtamantul persoanelor ce apar in cadru sau sa le blurati trasaturile, pentru a evita orice viitoare probleme. Legea se aplica indiferent daca este persoana publica sau nu.

Dupa ce te asiguri ca nu incalci drepturile de proprietate intelectuala si/sau marca cuiva, trebuie sa te asiguri ca ceea ce incarci pe site nu incalca legislatia privind, de exemplu, publicitatea comparativa – in care spui ca produsul tau este mai bun decat produsul companiei X.

“La televiziuni, niciodata celalalt produs nu este identificat! Nu ai voie ca pe site sa faci comparatii defaimatoare la adresa unui alt brand, in Romania – nici macar pe blogul personal – nu esti scutit de lege!”, avertizeaza avocatul.

In prezent, in Romania, nu exista foarte multe cazuri de companii/persoane fizice care sa fi dat in judecata pe cineva pe baza celor enuntate anterior – de continut de site. Acest lucru insa nu garanteza, nici pe departe, ca nu s-ar putea intampla oricand. Faptul ca spui ca nu ai cunoscut legea, nu te acopera.

Exemplu de incalcare a legii concurentiale:

O firma se duce la clientul concurentului si ii sugereaza acestuia ca produsele competitorului lui au o problema – contin o substanta nociva, interzisa sau prezinta teste comparative. “NU este voie sa denigrezi produsele sau serviciile altcuiva folosind in mod evident informatie trunchiata sau complet neadevarata”, subliniaza Beatrice Onica.

Avantajul competitiv poate rezulta din descrierea, cu exclusivitate, a produselor proprii sau compararea “la nivel general”, fara a oferi numele unui alt brand. Publicitatea comparativa negativa este interzisa.

Despre Cybersquatting – legislatie si dispute

In 1999, cand practic a explodat inregistrarea de nume de domenii, au aparut si profitorii – persoane fizice sau chiar companii care se foloseau de notorietatea unui brand si cumparau domeniile respective, deseori localizate la nivel national - .ro.

Exista doua modele ale asa-zisului cybersquatting - fie sa inregistrezi domeniul si sa il pui la pastrare pentru cand va veni compania respectiva in Romania, si apoi sa vinzi domeniul, fie pur si simplu sa beneficiezi de faima brandului respectiv pentru a vinde produse – uneori complet diferite de ceea ce vinde compania.

Primul nume de domeniu asupra caruia s-a pronuntat instanta din Romania a fost AirFrance.ro, in anul 2000. Un individ l-a cumparat, l-a inregistrat si cand a venit compania aeriana in tara, le-a cerut bani contra cedarii domeniului.

In timp, au inceput sa apara foarte multi cybersquetters. In Romania nu exista NICIUN FEL DE LEGISLATIE referitoare la nume de domenii, absolut niciuna care sa spuna ca numele de domeniu este protejat, intr-un fel sau altul. Exista insa legislatie la marci.

Ce faci atunci, in conditiile in care interesul proprietarului de marca este acela de a stopa cat mai rapid incalcarea drepturilor sale intrucat deterioreaza valoarea marcii? In cazul AirFrance.ro procesul s-a judecat pe baza raspunderii civile delictuale – au folosit concepte aplicabile, inregistrarea numelui AirFrance fiind considerata o fapta ilicita la legislatia marcii.

Citeste si:

Chiar daca persoana juridica/fizica care a inregistrat AirFrance.ro ar fi derulat activitati similare cu ceea ce face compania aeriana, aceasta tot ar fi pierdut procesul in fata companiei frantuzesti, intrucat AirFrance avea marca inregistrata.

DACA AirFrance nu ar fi avut marca inregistrata si romanul care a cumparat domeniul ar fi inregistrat-o, ar fi fost mai dificil sa se stabileasca cine are prioritate in legatura cu utilizarea numelui respectiv. Tine foarte mult de tipul de jurisdictie.

“Daca mergem la instanta de judecata romana, aceasta va aplica legile interne si va da dreptate paratului – persoana ce a inregistrat AirFrance.ro, intrucat marca inregistrata castiga”, spune avocat Beatrice Onica-Jarka. “Daca va veti duce insa la un furnizor de servicii UDRP (Uniform Dispute Resolution Policy)care reprezinta setul de reguli de drept material si drept procedural aplicabil pentru tot Internetul si care sanctioneaza cazurile de cybersqatting, paratul, cel mai probabil, va pierde”, continua ea.

Exista patru furnizori internationali pentru aceste servicii, doua dintre ele fiind prezente in Europa – la Geneva si, “mai proaspat si mai putin dezvoltat”, in Cehia. Celelalte doua sunt National Arbitration Forum din SUA, preferat de americani, si Asian Dispute Resolution, preferat de locuitorii din Asia.

Pe UDRP exista un set de reguli care spun, printre altele, ca atunci cand un titular de marca face o plangere impotriva unui titular de nume de domeniu, trebuie sa dovedeasca faptul ca:

1. Titularul numelui de domeniu ii incalca dreptul la marca, care trebuie sa fie, in cele mai multe cazuri, anterior.
2. Titularul numelui de domeniu trebuie sa nu aiba drept sau interes legitim cu privire la numele de domeniu – si un drept sau interes legitim poate fi, de exemplu, faptul ca acel titular isi reflecta numele de domeniu in numele personal – AndreiZarzare.ro – si asa sunteti cunoscut si in mediu de business.
3. Inregistrarea respectiva trebuie facuta cu rea credinta iar utilizarea numelui de domeniu a fost facuta, similar, cu rea credinta.

Toate cele trei conditii sunt cumulative si pentru a putea deposeda pe cineva de domeniu trebuie sa fie intrunite toate.

Faptul ca nu ai stiut si ai inregistrat un nume de domeniu fara sa stii ca este deja marca sau folosit de mult mai mult timp, nu te scapa de vina, subliniaza avocatul, oferind si un caz concret, din Romania.

“O persoana a inregistrat in 2006 OfficeDepot.ro inainte ca firma americana, cunoscuta pe plan mondial, sa intre in Romania. Atunci cand acestia i-au cerut domeniul, in 2011, persoana respectiva a spus ca da, dar sa-l plateasca. In instanta, a mizat pe faptul ca nu ar fi cunoscut ca exista un OfficeDepot si, mai mult, romanii asociaza acest nume, usor, cu produse de birotica”.

Instanta a oferit in cadrul arbitrajului administrativ dreptate adevaratului Office Depot, subliniind paratului ca este obligat sa verifice inainte daca exista marca respectiva/daca exista o companie cu vechime care foloseste acelasi brand. Toti registrarii autorizati de ICANN (autoritatea in domeniu – n.r.), inclusiv ROTLD, scriu in termenii si conditiile afisate in momentul inregistrarii unui domeniu .ro faptul ca respectiva persoana trebuie sa verifice daca domeniul respectiv nu incalca drepturile altei entitati juridice. “Nimeni nu poate spune ca a fost in imposibilitate sa verifice acest lucru!”.

Si pe legislatia romaneasca se spune astfel – inregistrarea este cea care asigura protectia, dar pentru marcile notorii (inclusiv Office Depot) NU este nevoie de inregistrare.

Pana in prezent, la Geneva, s-au judecat circa 43.000 de litigii pe tema cybersquatting-ului.

In Romania au fost 119 cazuri .ro din anul 2000 pana in prezent, doar 22 de cazuri fiind pornite de reclamanti romani. Restul sunt parati. Mare parte din cele 119 cazuri au fost castigate de reclamanti.

“Din pacate, in continuare in Romania nu se cunoaste foarte bine aceasta procedura si nu se recurge la ea”.

Costul unui proces de recuperare a unui domeniu este de circa 1.500 dolari, spune avocatul, si se rezolva rapid, in doar 2-3 luni. Decizia UDRP NU poate fi contestata in instanta.

Dupa recuperarea domeniului, compania pagubita se poate duce si in instanta impotriva paratului pentru a cere despagubiri, daca considera ca folosirea domeniului respectiv i-a adus prejudicii.

wall-street.ro va recomanda sa urmati sfaturile oferite de avocat si, la nevoie, sa angajati o persoana specializata in momentul in care doriti sa inregistrati un domeniu pe Internet.